miercuri, 12 decembrie, 2018

La “neonato”

La neonato’

V-aţi întrebat vreodată ce fac copiii voştri după ce se nasc?

Poate ştiţi cum stă treaba: se nasc. Apoi: li se aspiră secreţiile, li se taie cordonul, li se verifică funcţiile vitale, li se dă nota, sunt spălaţi, uscaţi, apoi împachetaţi. Adică înfăşaţi. Apoi, îi vedeţi. Preţ de câteva secunde, vă este prezentat copilul.

Apoi nou-născutul este dus la neonatologie. Pentru supraveghere.

Dar ce fac bebeluşii acolo? Care este ocupaţia lor, cum îşi încep ei viaţa?

Caută ceva…

Le lipseşte ceva.

Aveţi idee ce caută? De ce tot întorc capul stânga-dreapta atâta? Sau de ce tot încearca să-şi sugă pumnii?

Nu e vorba numai de faptul că plânsetele lor ne-ar putea arăta ceva – că în loc de a fi legaţi în nişte cârpe sterile, ar prefera atingerea tandră a mamei lor, iar în locul unui pat de plastic şi-ar dori să stea lipiţi de corpul cald pe care îl cunosc deja, de unde i-ar putea simţi respiraţia şi bătăile inimii, exact cele pe care le ştiu, care i-ar face să se simtă în siguranţă… Pe lângă aceste lucruri, mai există ceva. Ceva fizic, palpabil, evident: În prima oră după naştere, copiii de la “neonato” îşi întorc capul, cautând în stânga şi în dreapta lor. Apoi, negăsind nimic, îşi mănâncă pumnii! Nu, nu de ciudă că nu-i aude nimeni, ci doar îşi urmează instinctul de supravieţuire. Copilul îşi caută hrana, caută sânul mamei care i-a dat naştere. Dar, negăsind nimic, îşi ridică încetişor către gură pumnii încleştaţi neputiincios…

Studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, UNICEF şi World Alliance for Breastfeeding Action (WABA) au arătat că, în prima oră de la naştere, nou-născuţii manifestă cel mai puternic relfex de supt. Copilul va căuta sânul în această perioadă, iar dacă nu îl va întâlni se va resemna, va pierde acest reflex. Consecinţa? Dificultăţi în ataşarea la sân, refuzul de supt al copilului. Un start pierdut înseamnă, nu de puţine ori, o alăptare cu probleme, pe care le poţi înlătura doar cu eforturi majore, şi uneori nici atunci.

În maternităţile din România vă puteţi cere copilul la sân daca nu există vreo patologie după naştere (adică în majoritatea cazurilor). Secţiile maternităţilor baby-friendly au o politică scrisă în această privinţă:

“Criteriile pentru acreditarea unui spital ca Prieten al copiilor:

  1. Să aibă o politică scrisă despre alăptare care să fie comunicată regulat personalului medical.

  2. Să asigure pregătirea uniformă a personalului medical în vederea implementării acestei politici.

  3. Să informeze toate gravidele despre beneficiile şi tehnica alăptării.

  4. Să le ajute pe mame să iniţieze alăptarea în prima oră de la naştere.

  5. Să le arate mamelor cum să alăpteze şi cum să menţină lactaţia, chiar dacă sunt separate de nou-născut.

  6. Să nu li se ofere nou-născuţilor nicio altă hrană sau băutură (glucoză sau lapte praf) în afara laptelui de sân, nici măcar apă, dacă nu există o indicaţie bazată pe dovezi medicale.

  7. Să practice rooming-in, adică să le permită mamelor şi nou-născuţilor sa fie împreună 24 de ore din 24.

  8. Să încurajeze alăptarea la cerere.

  9. Să nu le ofere tetine sau suzete nou-născuţilor alăptaţi.

  10. Să susţină organizarea grupurilor de sprijin pentru alăptare şi să îndrepte mamele către acestea la externare.

Programul interzice, de asemenea, folosirea laptelui praf gratuit sau a produselor de îngrijire a nou-născuţilor oferite de companiile producatoare de lapte praf. ”

Baby-friendly se numesc în Bucureşti doar 4 maternităţi:Pantelimon, Ilfov, Polizu şi SUUB(Municipal).

Maternitatea Filantropia a demarat şi ea procedurile pentru a câştiga distincţia de spital prieten al copilului.

Dacă vă doriţi un început bun pentru o alăptare de succes, voi sunteti singurii care hotărâţi când vă puneţi copilul la sân. Pentru nou-născuţii sănătoşi, care nu au nevoie de îngrijiri medicale, adică în majoritatea cazurilor, nu există nicio indicaţie pentru a separa copilul de mamă. Dimpotrivă, există chiar foarte multe dovezi că această perioadă de după naştere este foarte importantă, ea putând fi începutul unui ataşament sănătos, al unei alăptări reuşite, al unei cunoaşteri reciproce profunde. Dar poate fi şi o perioadă traumatică, marcată de singurătate şi de neîmplinirea nevoilor de siguranţă, de atenţie, de confort, de afecţiune, de hrană.

Studiul Kangoroo Mother Care, realizat de UNICEF, a demonstrat că cea mai eficientă metodă de îngrijire pentru bebeluşii prematuri sau subponderali este plasarea copilului pe pieptul mamei , locul cel mai sigur pentru ei. Acolo îşi vor regla ritmul cardiac, frecvenţa respiratorie şi corpul le va fi încălzit în cel mai eficient mod: prin căldura corpului matern. Nu este vorba de copiii care necesită resuscitare cardio-respiratorie la naştere sau de cei care au nevoie de intervenţii chirurgicale, ci doar de cei stabili, care, din nou, reprezintă majoritatea cazurilor.

Vă puteţi alapta copilul fără dificultaţi, firesc, chiar din prima oră de viaţă.

scris de la 20 September, 2009  
În categoria Ataşament

Comentarii

Un răspuns la “La “neonato””
  1. Rox says:

    “V-aţi întrebat vreodată ce fac copiii voştri după ce se nasc?”

    Da, de multe ori. Uneori adorm cu acest gand!

    Mi-a fost adus dupa 4 ore de la nastere, nu, nu infasat, ci cu niste haine mult prea mari pentru el si cu o boneta cu 3 numere mai mari, care ii cadea pe fata si se vedea clar ca il frustreaza. Ajuns in bratele mele, nu, nu pe pielea mea, ca aveam camasa de noapte sa ma acopere, ca eram vreo 20 in salon, dadea din cap, cautand ceva. Si l-am pus la san instinctual, nimeni nu mi-a aratat nimic. Si el sugea, facea pauza, mai plangea un pic, cu boneta pe ochi, ca ma-sa toanta nu intelegea ca tre’ sa i-o dea jos. Dupa 20 de minute au venit sa mi-l ia si am refuzat, pe motiv (real!) ca nu lasa sanul. Si mi-au zis ca nu e normal sa suga atat! Am insistat sa-l lase. De a doua azi am fost in acelasi salon, unul langa altul si el plangea la san. Acum stiu de ce, atunci nu stiam!
    Teoretic, am avut un start prost in alaptare, nu asa cum recomanda forurile internationale, dar cu perseverenta, vointa, ignorare de sfaturi proaste samd am reusit sa alaptez si in ziua de azi.
    Am nascut acum 2 ani si 10 luni in maternitate declarata Baby Friendly: Municipal!
    Sistemul e prost, informatia e gresita, se ajunge greu la ea, dar, poate, daca mama si-ar stii drepturile si le-ar striga in gura mare, poate se va schimba ceva. Cu viteza melcului, dar merita! Pentru copii nostri!
    Irina, o mare imbratisare de la mine pentru ce faci!

Comentează acest articol

Spune ceea ce crezi...
şi dacă vrei o imagine lângă comentariul tău, foloseşte un gravatar!