duminică, 5 iulie, 2020

Naşterea pe tărâmul Utopia

Cercetarea asupra Sănătăţii Primare

O nouă eră în Cercetarea  Sănătăţii

Publicată trimestrial de către Centrul de Cercetare asupra Sănătăţii Primare

Naşterea pe tărâmul Utopia

Ianuarie 2031

Aşa cum ştie toată lumea, ţara noastră – Utopia – este un teritoriu independent.

În ciuda nivelului nostru ştiințific şi tehnologic înalt, ne-am păstrat şi chiar ne-am dezvoltat trăsăturile culturale principale. În mod special, ne-am dezvoltat capacitatea de a concepe proiecte nerealiste şi de a transcende limitele corectitudinii politice. Vom ilustra detaliile specifice utopianului prin istoria naşterii.

În 2010 două celebrităţi locale au ales să nască prin cezariană. Aşa se face că naşterea a devenit unul dintre subiectele principale de discuţie în mass-media. Toţi au realizat că în fiecare an rata cezarienelor era mai mare decât în anul precedent. Părerea dominantă era în favoarea recomandărilor autoritare ale Organizaţiei Sănătăţii din Utopia (OSU). Pentru a face faţă unei asemenea situaţii fără precedent, directorul OSU a decis să organizeze o întâlnire multidisciplinară.

Mai întâi a vorbit un statistician . A prezentat grafice impresionante, începând cu 1950, când tehnica cezarienei transversale, la nivelul segmentului inferior, a înlocuit procedura tradiţională. Conform previziunilor sale, era foarte probabil ca după 2020 cezariana să fie modalitatea obişnuită de a naşte. Un binecunoscut obstetrician s-a simţit dator să comenteze imediat aceste date. El a susţinut că ar trebui să privim aspectul pozitiv al acestui nou fenomen. A explicat cum cezariana ajunsese o operaţie uşoară, rapidă şi sigură. Era convins că în viitorul apropiat majoritatea femeilor va prefera să evite riscurile asociate naşterii pe cale vaginală. Pentru a-şi susţine punctul de vedere asupra siguranţei cezarienei, el a prezentat o statistică de origine canadiană, dată publicităţii în 2007, cu mai mult de 46.000 de cezariene elective pentru prezentaţie pelviană la 39 de săptămâni cu zero decese materne, şi una americană, publicată în 2009, cu 24.000 de cezariene repetate cu un singur caz de moarte neonatală. A mai explicat că, în multe situaţii, o cezariană electivă pre-travaliu este de departe cea mai sigură cale de a naşte. În vreme ce el concluziona că ”nu putem opri progresul”, limbajul corporal al unei moaşe a sugerat că era ceva ce medicul nu înţelesese.

O femeie foarte elocventă, preşedinte al AND (Asociaţia pentru Naştere cu Dragoste) a reacţionat imediat la concluzia medicului. Mai întâi, ea l-a întrebat ce criterii folosea pentru a evalua siguranţa cezarienei. Desigur, el a menţionat numai ratele de mortalitate şi de îmbolnăvire perinatale şi materne. Apoi preşedintele AND a explicat că această listă limitată de criterii fusese stabilită cu mult timp în urmă, înaintea secolului al XXI-lea, şi că o diversitate considerabilă de discipline ştiinţifice sugerau în prezent o listă de noi criterii pentru a evalua practicile de obstetrică şi moşit. Acesta a fost punctul de răscruce al acestei istorice întâlniri mutlidisciplinare.

Profesorul de endocrinologie s-a alăturat imediat acestui argument elocvent şi convingător. După ce s-a referit la un ansamblu de date privind efectele comportamentale ale hormonilor implicați în naştere, el a putut convinge uşor audienţa să tragă concluzia că, pentru a putea avea copii, femeile au fost programate să elibereze ”un cocktail de hormoni ai iubirii”. El a dezvăluit cum, în prima oră de la naştere, hormonii fetali şi materni eliberaţi în timpul procesului naşterii nu sunt încă eliminaţi şi au fiecare un rol specific în interacţiunea dintre mamă şi nou-născut. Cu alte cuvinte, a adăugat, mulţumită perspectivei hormonale, acum putem interpreta conceptul de perioade critice introdus de oamenii de ştiinţă behaviourişti/comportamentişti: o serie de pionieri în acest domeniu au înţeles, încă de la mijlocul secolului al XIX-lea, că la toate mamiferele există, imediat după naştere, o perioadă trecătoare care nu se va mai repeta şi care este crucială în ataşamentul mamă-copil. El a îndrăznit să tragă concluzia următoare: combinând datele pe care le furnizase cu rezultatele nenumăratelor studii epidemiologice care sugerează că felul în care ne naştem are consecinţe pentru toată viaţa, este clar faptul că capacitatea de a iubi se dezvoltă într-o mare măsură în perioada perinatală. Obstetricianul se holba la el.

După aceste concluzii ale profesorului de endocrinologie, şeful departamentului de epidemiologie al OSU nu putea să rămână tăcut. Acest epidemiolog avea un interes special pentru Cercetarea asupra Sănătăţii Primare. Adunase pe cont propriu sute de studii publicate, studuii care detectau factorii de risc din perioada perinatală pentru o diversitate de stări patologice de la maturitate, adolescență sau copilărie. A trecut în revistă cele mai valoroase studii, mai ales pe cele care cuprindeau un număr imens de subiecți. A rezumat rezultatele cercetărilor sale, observând că atunci când cercetătorii studiază, din punctul de vedere al Cercetării asupra Sănătăţii Primare, stările patologice care pot fi interpretate ca diferite tipuri de handicap al capacității de a iubi (de a-i iubi pe ceilalți sau de a se iubi pe sine), întotdeauna detectează factori de risc în perioada perinatală. Referindu-se la comentariile preşedintelui AND privind nevoia de noi criterii pentru evaluarea practicilor din domeniul obstetricii şi al moşitului, el a subliniat nevoia de a gândi pe termen lung. În final, a prezentat Banca de Date a Cercetării asupra Sănătăţii Primare ca fiind o unealtă pentru a ne antrena în gândirea pe termen lung.

Apoi o doamnă genetician a ridicat mâna nerăbdătoare. Ea a prezentat conceptul de expresie a genelor ca fiind un alt mod de a intrepreta consecinţele de lungă durată ale evenimentelor pre- şi perinatale. A explicat că unele gene din materialul genetic pe care fiinţele umane îl primesc la concepţie se vor retrage fără a dispărea. Fenomenul de expresie a genelor este influențat mai ales de factori care ţin de mediu, în timpul perioadelor pre- și perinatale. Obstetricianul era din ce în ce mai atent şi mai curios, ca şi când ar fi descoperit un nou subiect. Una dintre justele sale întrebări despre originea stărilor patologice şi a trăsăturilor de personalitate i-au dat doamnei genetician şansa de explica faptul că natura unui factor de mediu este deseori mai puțin importantă decât momentul interacţiunii. Ea a explicat conceptul de perioadă critică pentru interacţiunea gene-mediu. Prezentarea ei a dat naştere unei fructuoase conversaţii interdisciplinare. Epidemiologul a sărit să răspundă unor întrebări ale unui medic generalist, oferind mai multe detalii despre noile funcţii ale Bazei de Date ale Cercetării asupra Sănătăţii Primare, printre care cea de a oferi indicii despre perioada critică pentru interacţiunea gene-mediu în legătură cu diferite stări patologice sau trăsături de personalitate.

Un bacteriolog, care se ţinuse în umbră de la începutul întâlnirii, a subliniat că minutele care urmează naşterii sunt cruciale şi din punctul său de vedere. Puţini oameni au înţeles înainte că, în momentul naşterii, nou-născutul este lipsit de microorganisme, iar câteva ore mai târziu milioane de microbi îi vor fi colonizat corpul. El a explicat că, deoarece anticorpii numiţi IgG trec uşor prin placenta umană, anticorpii familiari mamei îi vor fi familiari şi nou-născutului lipsit de microorganisme. Dacă nou-născutul este invadat imediat de germenii prietenoşi purtaţi de mamă el este protejat de microbii nefamiliari şi potenţial periculoşi. El a observat că atunci când copiii se nasc prin vagin există garanţia că ei vor fi mai întâi contaminaţi de o multitudine de microbi purtaţi de mamă, spre deosebire de cei născuţi prin cezariană. Pentru a sublinia importanţa chestiunii, el a menţionat că flora noastră intestinală este în mare măsură creată în timpul minutelor de după naştere, consideraţie utilă acum când am aflat că această floră intestinală reprezintă 80% din sistemul nostru imunitar.

Bacteriologul a fost de acord atunci când un consultant de nutriţie a nou-născutului a adăugat că, în mediul potrivit, dacă mama şi nou-născutul nu sunt separaţi deloc, există o posibilitate ridicată ca acesta să găsească singur sânul în prima oră după naştere şi să consume colostrul timpuriu cu microbii săi prietenoşi, cu anticorpii locali specifici şi cu substanţele anti-infecţioase. Consumul colostrului timpuriu are probabil consecinţe pe termen lung, cel puţin prin influenţa asupra felului în care se stabileşte flora intestinală.

Directorul OSU părea, în mod evident, mulţumit de felul în care progresa întâlnirea interdisciplinară pe care o organizase. L-a rugat pe un filozof în vârstă, considerat înţeleptul comunităţii, să tragă concluziile. Filozoful a explicat că nu ar trebui să ignorăm dimensiunea specific umană şi că ar trebui să gândim, în primul rând, în termeni de civilizaţie. S-a referit la datele oferite de epidemiolog. În studiile pe care le prezentase, fusese deseori nevoie de numere mari de subiecți pentru a fi detectate tendinţele şi efectele importante din punct de vedere statistic. Aceasta ne aminteşte că, în chestiunile care implică oamenii, deseori trebuie să uităm de indivizi, de anecdote şi de cazuri particulare şi să atingem dimensiunea colectivă şi, prin urmare, culturală. Din ceea ce fusese spus în timpul întâlnirii, era clar că umanitatea se afla într-o situaţie fără precedent pe care a rezumat-o într-un mod foarte concis. Astăzi, a spus el, numărul femeilor care îşi nasc copiii şi placentele mulţumită eliberării unui adevărat cocktail de hormoni ai dragostei se apropie de zero. Ce se va întâmpla în termeni de civilizaţie dacă continuăm pe acest drum? Ce se va întâmpla peste două sau trei generaţii dacă hormonii dragostei nu mai sunt eliberaţi în perioada critică din preajma naşterii?

După o atât de elocventă concluzie, directorul OSU i-a rugat pe participanţi să-şi exprime propriile puncte de vedere despre nevoia de a controla rata de cezariene. Toţi, chiar şi obstetricianul, au fost de acord că nevoia de acţiune este necesară, chiar urgentă.

Astfel, o a doua întâlnire a fost planificată cu scopul de a găsi soluţii eficiente.

****************************************

La începutul celei de-a doua întâlniri, directorul OSU i-a întrebat pe participanţi dacă au de sugerat strategii care să ajute la controlul ratei cezarienelor şi a altor intervenţii obstetrice. Obstetricianul a prezentat un proiect ”de evaluare a eficacităţii unei strategii multifaţetate pentru îmbunătăţirea indicaţiilor de cezariană”. Nimeni nu a fost atent. Un doctor care absolvise de curând a vorbit despre nevoia de a reconsidera educaţia studenţilor la Medicină şi la Moaşe. Directorul şcolii de moaşe a replicat imediat că în toată lumea au existat multe încercări de a înnoi educaţia moaşelor şi a doctorilor, incluzându-i pe specialişti, fără a avea efecte pozitive importante asupra naşterii. Câţiva participanţi au vorbit despre stimulente financiare care să scadă rata de intervenţii obstetrice. Directorul OSU a intervenit şi a subliniat faptul că această strategie fusese deja încercată fără succes în câteva ţări, şi că, mai mult, rata de cezariene creşte în toate ţările, indiferent de sistemul de sănătate: ar trebui, prin urmare, să luăm în considerare alţi factori. A adăugat că există riscul de a creşte frecvenţa naşterilor lungi şi dificile pe cale vaginală prin abuzarea de substitute farmacologice pentru hormonii naturali. Acest efect este inacceptabil într-o vreme în care cezariana a devenit o operaţie atât de uşoară şi de rapidă. Prioritatea ar trebui să fie cea de a încerca mai întâi să se facă naşterile cât mai uşoare pentru a reduce nevoia de intervenţii obstetrice în general.

În mod neaşteptat, punctul de cotitură al discuţiei a intervenit atunci când o doamnă neuropsiholog, cunoscută în toată lumea pentru studiile ei asupra comportamentului speciei mantis religiosa, o varietate a călugăriţei – a intervenit pentru prima oară. Ea a explicat că, prin combinarea studiilor ei ştiinţifice cu experienţa sa de mamă, ajunsese la o înţelegere clară a nevoilor fundamentale ale femeilor aflate în travaliu. În general, a spus ea, mesajele trimise de către sistemul nervos central către organele genitale sunt inhibitorii. Ea a înţeles această regulă simplă pe când studia comportamentul de împerechere al mantis religiosa. În timpul actului sexual femela acestei specii mănâncă deseori capul masculului, o modalitate radicală de a elimina mesajele inhibitorii! Astfel, activitatea sexuală a masculului este întărită în mod radical şi şansele de a concepe cresc. Ea înţelesese faptul că efectul inhibitoriu al sistemului central nervos asupra tuturor episoadelor vieţii sexuale este o regulă generală. A avut multe ocazii de a confirma această regulă şi, în mod interesant, a înţeles mai bine acest fapt după ce a născut primul copil. Este convinsă că reducerea activității ei neocorticale a fost principalul motiv pentru care această naştere a fost atât de uşoară şi de rapidă. Ea le-a reamintit tuturor că fiinţele umane sunt caracterizate de dezvoltarea enormă a acelei părţi a sistemului nervos central, numită neocortex. Neocortexul ei fusese, în mod evident, în stare de odihnă atunci când ea era în travaliu din moment ce a uitat multe detalii cu privire la locul în care născuse. Îşi aminteşte vag că se afla într-un loc destul de întunecat şi că nu era decât o moaşă prin apropiere, care croşeta într-un colţ. Îşi aminteşte, de asemenea, că într-o anumită fază a travaliului a vomitat, iar moaşa a spus doar: ”Asta mi s-a întâmplat şi mie când am născut al doilea copil: e normal”. Deşi totul era destul de vag în memoria ei, era convinsă că acest comentariu discret rostit cu o voce maternă şoptită i-a uşurat travaliul. Alături de acea figură maternă experimentată şi calmă se putea simţi în perfectă siguranţă. Înţelegea retrospectiv că au fost întrunite toate condiţiile pentru reducerea activităţii neocortexului său. Se putea simţi în siguranţă fără să se simtă observată, în semi-întuneric şi în linişte. Sugestia ei practică, după ce a combinat ceea ce învăţase ca neuropsiholog şi ceea ce învăţase ca mamă, a fost cea de a reconsidera criteriile folosite în selecţia studenţilor la Moaşe. Candidaţilor la şcoala de moaşe ar trebui să li se pună în viitor condiţia următoare: să fi avut o experienţă personală a naşterii fără vreo intervenție medicală şi de a o considera o experiență pozitivă.

Obstetricianul nu s-a simţit comfortabil cu această sugestie, susţinând că lucrase cu moaşe minunate care nu erau mame. Directorul şcolii de moaşe a adăugat că toată lumea cunoaşte moaşe bune care nu sunt mame. Cu toate acestea, datoria ei este de a garanta că moaşele absolvente ale şcolii sale au trăsături de personalitate care să facă prezența lor alături de o femeie în travaliu cât mai puţin deranjantă. De aceea, nu-şi poate imagina criterii mai bune decât cele sugerate de către neuropsiholog.

Pentru că această sugestie depăşea limitele obişnuite ale corectitudinii politice a fost imediat considerată de către aproape toată lumea ca fiind acceptabilă pe tărâmul Utopia.

Apoi s-a auzit o voce masculină dintr-un colț al camerei. Era vocea unui tânăr tehnician al cărui rol era de a înregistra întâlnirea: ”Ca simplu martor, pot pune o întrebare naivă? Cum ar fi dacă şi pentru a te califica drept obstetrician condiţia ar fi să ai experienţa unei naşteri fără intervenţii medicale şi de a considera această naştere o experienţă pozitivă?”

În acel moment a fost ca şi cum toţi cei din sală ar fi fost în situaţia lui Arhimede care a strigat ”Evrica!”… Un entuziasm colectiv de neuitat! A devenit imediat evident pentru toţi participanţii că un astfel de proiect era destul de nerealist pentru a fi adoptat fără alte discuţii și fără întârziere în Utopia.

Un comitet a fost imediat creat pentru a organiza o perioadă de tranziţie de 15 ani.

*****************************************************************

Astăzi, ianuarie 2031, putem oferi statistici valoroase, din moment ce perioada de tranziție s-a terminat în 2024. Aceste statistici sunt impresionante.

Rata de mortalitate perinatală este la fel de scăzută ca în alte ţări cu standarde de viaţă similare. Rata transferurilor în unități pediatrice a scăzut în mod dramatic. Nu a mai fost niciun caz de naştere cu forceps de patru ani. De vreme ce prioritatea este de a evita travaliile lungi şi dificile pe cale vaginală, utilizarea ventuzelor şi a medicamentelor este extrem de rară. Mai important, rata de cezariene este de trei ori mai scăzută decât înaintea perioadei de tranziţie. Rata alăptării la şase luni este de peste 90%. Un psihiatru de copii a menționat deja faptul că autismul este mai puţin întâlnit decât în trecut. Dacă respectatul filozof– înţeleptul comunităţii – ar mai fi fost în viaţă, ar fi declarat că acum, pe tărâmul Utopiei, cele mai multe femei dau naştere copiilor şi placentelor mulțumită eliberării unui ”cocktail de hormoni ai iubirii”.

Noul director al OSU şi echipele sale pregătesc articole pentru mass-media internațională. Au lansat un apel pentru slogane de 5 cuvinte pentru a răspândi urgent vestea într-un mod concis şi eficient. Acesta este sloganul ales:

NUMAI UTOPIA POATE SALVA UMANITATEA!

Michel Odent

************************************************************

GRAN CANARIA

Un pas către Utopia

Aşa cum Thomas Moore ştia deja acum 500 de ani, Utopia este o insulă în Atlantic.

Nu pierdeţi

CONFERINŢA MIDATLANTICĂ DESPRE CRECETAREA ASUPRA SĂNĂTĂȚII  PRIMARE  ŞI A NAŞTERII

Las Palmas, Februarie 26-28, 2010

Din prestigioasa Sală simfonică a Centrului de conferinţe al Insulelor Canare (1656 de locuri) veţi putea vedea oceanul. Veţi visa la Renaşterea Zeiţei Dragostei, cea care s-a născut ”din spuma valurilor”.

Pentru a pregăti viitorul, conferința va prezenta mai întâi o trecere în revistă a progreselor ştiinţifice şi tehnice celor mai recente şi spectaculoase care vor influența istoria naşterii.

Participarea lui Micheal Stark, drept creator al tehnicii rapide, simplificate şi sigure a cezarienei, va simboliza progresul tehnic. Participarea lui Kerstin Uvnas-Moberg, expert mondial asupra efectelor comportamentale ale ocitocinei, va simboliza progresul ştiinţific. Nevoia de acțiune va fi subliniată de participarea lui Anthony Costello, profesor de Sănătate Internaţională la Institutul pentru Sănătatea Copilului din Londra, şi cea a lui Mario Merialdi, coordonator pentru sănătatea maternă şi perinatală la OMS.

Practicieni invitaţi şi utopienii aleşi vor avea ultimul cuvânt.

Oricine poate participa activ la conferinţă prezentând un poster, participând la trei dintre cele 27 de workshop-uri sau la unul dintre cele două forumuri.

Vizitaţi: www.wombecology.com

Conferinţa le este deschisă tuturor celor interesaţi de viitorul omenirii.

Daţi vestea mai departe!

tradus de:  Andreea Ursu

scris de la 13 October, 2009  
În categoria Naştere

Comentarii

6 Răspunsuri la “Naşterea pe tărâmul Utopia”
  1. Mamiţuni says:

    Foarte fain textul.

  2. c. says:

    as dori sa ma ajute specialistii din utopia cu informatii despre medicii care asista la VBAC (experienta lor personala nu este importanta decat sub aspectul asistarii/colaborarii cu mama care alege sa nasca al doilea copil spontan, chiar daca a fost nevoita ca la primul sa recurga la cezariana).
    multumim, oras: bucuresti, tara: realitatea

    • irina says:

      Salutări din Utopia! Mie aşa- mi place aici… Cu greu revin la realitate…
      Ştiu că dr Iosif Niculescu de la CMU asistă VBAC. La fel şi Claudia Bider Heim, moaşă. Tot la CMU.
      Încerc să găsesc şi la stat medici. Până acum nu am gasit, dar nu i-am întrebat chiar pe toţi, încă 🙂

  3. mh says:

    C. mie dr Niculescu mi l-a recomandat pe Dr Luis Mendez ca si alternativa pentru VBAC in cazul in care dumnealui lipseste din tara. A confirmat ca e open mind la idee. Numai ca eu vroiam de fapt WBAC, asa ca l-am asteptat pe Niculescu.
    Stiu pe cineva care a nascut la Spitalul Militar VBAC, si la Cluj se face VBAC la Clinica Stanca.

  4. Ali says:

    Din pacate, la stat chiar daca se gasesc medici “deschisi la idee”, ei nu sunt atat de determinati ca la privat sa te si ajute realmente sa reusesti. Eu merg la un asemenea medic de la stat deschis la idee, insa mi-a spus deja ca daca depasesc 40 de saptamani (ceea ce garantat se va intampla) facem repeat c/s. Si are obiceiul total de a face cezariana oricarei femei a implinit 40 de saptamani si nu a nascut. Deci nu inteleg cum se potriveste asta cu deschiderea catre VBAC? L-as schimba cu placere, insa la Regina Maria nu imi permit sa merg.

    • irina says:

      Şi noi ne dorim foarte tare să existe alternative adevărate şi la stat.
      Trebuie să lucrăm în echipă pentru asta.

Comentează acest articol

Spune ceea ce crezi...
şi dacă vrei o imagine lângă comentariul tău, foloseşte un gravatar!