O poveste despre naştere. Turchian şi Radu locuiesc în Londra. 

Din momentul în care am aflat că testul de
sarcină este pozitiv m-am bucurat enorm şi eu şi Radu. Primul pas a
fost să mă duc la medicul de familie pentru a anunţa marea veste şi
pentru a primi îndrumare. În urma vizitei la medic am aflat toţi
paşii pe care îi voi străbate până la momentul naşterii. Pe scurt – de
îngrijirea mea se va ocupa o moaşă precum şi medicul de familie. La
fiecare vizita mi se va verifica o probă de urină, tensiunea, precum şi
bătăile de inimă ale bebeluşului. În ultimele luni voi participa
împreună cu soţul meu la cursurile antenatale unde vom afla tot felul
de informaţii despre naştere şi îngrijirea copilului. Am plecat
fericită de la medic. Urmatoarea programare o aveam la moaşă. Moaşa a
fost tare draguţă şi mi-a explicat ce anume nu am voie sa mananc si ce
sa fac pentru a ameliora greturile. De asemenea am fost programata la
eco. Dupa vizita la eco in care am vazut ca bebele e bine am anuntat
toata familia precum si prietenii si colegii nostri.

Urmatoarea vizita la eco a fost la 20 de sapt. Aici in Anglia
ministerul sanatatii iti recomanda 2 vizite la eco. In caz ca ceva nu
e in regula esti programat la vizite ulterioare. Noua ne-au gasit unul
din rinichi un pic prea mare si astfel am fost programati la o vizita
ulterioara insa totul a fost bine in final. Da e normal sa te
ingrijorezi in tipul sarcinii pentru orice insa daca ai informare poti
rece mult mai usor peste griji.

In ultimele luni am fost invitati eu si Radu sa participam la
cursurile antenatale. Aceste cursuri sunt ca si cursurile lamaze si
sunt tinute in trei sedinte de cate 3 ore. Ele sunt tinute de catre
stat si consta in informarea viitorilor parinti despre ce se va
intampla in timpul travaliului precum si despre ingrijirea
bebelusului.  Sincer nu am stiut la ce sa ma astept si m-am dus cu
inima deschisa. Aici am dat peste alti viitor parinti care umrau sa
aibe primul lor bebelus. Moasa ne-a asezat pe toti in cerc si ne-a
rugat sa ne prezentam pe rand. Apoi ne-a impartit in doua echipe si
ne-a rugat sa scriem pe hartie ca stim noi despre travaliu, despre
technici de ameliorare a durerii etc. Apoi a luat foile noastre si am
inceput cu totii sa discutam pe marginea lor. Dupa ce am aflat ce
optiuni avem moasa ne-a vorbit despre importanta hormonilor in timpul
nasterii. De exemplu stiam ca organismul nostru secreta endorfine in
timpul nasterii pentru a ameliora durerea insa nu stiam ca trebuie sa
fii intr-o anumita stare de spirit pentru a beneficia de acesti
hormoni. Ne-a spus sa fim curajoase si sa fim tot timpul pozitive in
acest fel lasam natura sa ne ajute sa nastem. De asemenea sa fim
active in timpul nasterii. Sa ne asezam in pozitii care ne ajuta sa
amelioram durerea. De asemenea a vorbit tatilor depsre importanta lor
in sala de nasteri. Despre ce pot sa faca sa ne ajute si cum sa ne
incurajeze si sa ne spuna “Bravoo” si nu “vai saraca de tine”. Si daca
stau sa ma gandesc aceste cuvinete m-au urmarit si in sala de nasteri
si m-au ajutat sa fac din nasterea primului meu fiu cea mai frumoasa
experienta din viata mea. Niciodata nu m-am gandit la durere ci m-am
gandit numai la dorinta de a-mi tine copilul in brate si asta m-a
ajutat sa raman pozitiva si vesela pe tot parcursul travaliului si a
nasterii.
La mine copilul a fost intarziat si au trebuit sa imi faca injectie cu
hormoni pentru a incepe travaliul. Am avut sala noastra de nasteri in
care eram eu si Radu si moasa. Inainte de a incepe moasa mi-a povestit
ce se va intampla si mi-a mai prezentat inca o data ce opiuni am
pentru durere. M-a intrebat daca am vreun plan de nastere si i-am zis
ca vreau sa nasc natural insa daca e nevoie si copilul are probleme sa
faca ce cred ei de cuvinta. In momentul in care au inceput
contractiile m-au luat un pic pe nepregatite. Da citisem mult si stiam
la ce sa ma astept insa realitatea e putin diferita. Nu m-am speriat
insa pentru ca moasa m-a ghidat cum sa respir si mi-a spus ca daca nu
mai suport durerea sa imi dea ceva pentru ameliorare. Dupa cam 20 de
min am cerut o injectie cu pethadina care ma ajuta sa ma relaxez intre
contractii. In tot acest timp Radu ma tinea de mana si copilul era
monitorizat. Dupa vreo 2 ore ajunsesem la dilatatie maxima si
impingeam vitejeste insa copilul se cam blocase si incepuse sa ii
scada bataile inimii. In acel moment moasa a apasat un buton…Radu
mi-a a povestit apoi caci eu eram prea concentrata pe impins, si au
venit 3 medici : un pediatru, un ginecolog si un anestezist care s-au
prezentat si apoi mi-au spus ca voi avea nevoie de ajutor caci copilul
e un pic blocat. Nu aveam apa deloc si a fost o nastere uscata. Mi-au
facut o episiotomie si apoi cu ventuza montata pe capul bebelusului
mi-au zis sa imping si gataaaaa a venit bebele, durerea s-a oprit,
hormonii mei erau in al saptelea cer, Am simtit o bucurie enorma.
Moasele au luat imediat copilul l-au examinat ca e bine si apoi in mai
putin de un minut l-au pus pe pieptul meu pentru a-si regla
temperatura dar si pentru a imi simtii mirosul. Se pare ca e important
ca copilul sa aiba primul contact cu pielea mamei. Il calmeaza si ii
regleaza temperatura corpului. A fost un moment minunat si Radu si eu
eram extrem de fericiti.
Din pacate am avut o ruptura de perineu si doctorii m-au dus in sala
de operatie si au trebuit sa ma coasa insa peste doua ore am fost
alaturi de copilul meu care astepta cuminte cu taticul lui sa vin sa
ii dau mancare. O alta moasa a venit si mi-a aratat cum sa alaptez si
stiam ca e foarte bine sa il alaptez asa ca deja hotarasem ca asta va
fii calea pentru noi. Moasa nu a plecat de langa mine pana cand nu m-a
invatat sa alaptez cum trebuie. Apoi m-a intrebat dc vreau sa ma
odihnesc caci va sta ea cu bebele. Am adormit o ora insa eram prea
extaziata ca sa dorm.  In tot acest timp bebelusul nostru a stat cu
parintii lui si nici o clipa nu s-a despartit de noi.
A doua zii a venit mama mea si a cam stat toata ziua cu mine si cu
primul ei nepot. Am mai dormit o noapte in spital din cauza rupturii
de perineu. In tot acest timp moasele m-au invatat sa alptez, sa
schimb scutecul sa fac baita bebelusului. Mi-au dat la plecare un
dosar pentru bebelus si mi-au spus ca vor venii moasele acasa ca se
verifice ca bebelusul e bine.
Dupa ce am ajuns acasa am avut in urmatoarele 10 zile 3 vizite din
partea moaselor. L-au cantarit pe bebe au vazut ca a disparut icterul
si m-au intrebat daca am nevoie de ajutor sau consiliere. Daca ma simt
deprimata si daca da mi-au dat numere de telefon unde pot suna. Mi-au
explicat ca e greu la inceput si ca trebuie sa o iau incet incet. Ca
tatal trebuie sa ma ajute si ca daca nu ma descurc sa le sun. Da am
avut la un moment dat un moment de deprimare insa a tinut 1 zii si
datorita sotului meu care a fost langa mine am trecut usor peste.
Foarte important in ingrijirea bebelusului a fost ca si eu si sotul
meu am plecat de la premiza ca bebelusul plange tot timpul cu un
motiv, Si motivul nu e acela ca vrea sa ne enerveze. Nu e prea mic si
nu stie cum sa se exprime decat prin plans. Asa ca de fiecare data
cand plangea incertcam sa descoperim ce are si incet incet i-am
invatat plansul. Era foarte usor sa ne fi enervat si asta l-ar fi
facut pe bebelus si mai nefericit. Acum avem un bebelus calm si vesel
si intre mine si sotul meu relatia nu s-a schimbat decat in mai bine.