Articol preluat şi tradus de Claudia de pe http://www.birthpsychology.com/bits/newsletter.html – Winter 09 – 10
– prezentare făcută de Dr. Marshall Klaus, 2009 la Congresul Asociaţiei de Psihologie Prenatală, Perinatală şi Sănătate
Dr. Klaus a citat o cercetare importantă la Congresul Asociaţiei de Psihologie Prenatală, Perinatală şi Sănătate din 2009, Asilomar, care a stârnit interesul multor membri ai APPPAH. Împărtăşim aici rezumatul, care include şi material transcris direct din prezentarea Dr.-lui Klaus, cu permisiunea dânsului.
Cercetarea a fost condusă de Dr. Bystrova, un pediatru rus, şi publicată în Jurnalul Naşterea, Iunie 2009. Studiul Dr-lui Bystrova reprezintă o îmbunătăţire importantă a studiului Klaus şi Kennel realizat în 1972, ale cărui rezultate au fost dezbătute zece ani de zile fără a se ajunge la o concluzie satisfăcătoare. Unul dintre obiectivele importqante ale cercetării lui Bystrova a fost să evalueze ceea ce Klaus se pare că a descoperit în urmă cu 37 de ani, şi anume, o perioadă sensibilă în primele două-trei ore de viaţă, când se formează ataşamentul. Dr. Klaus a fost “oponentul” dizertaţiei doctorale ale d-rului Bystrova, fiind un membru central al comitetului doctoral, pentru a-i evalua cercetarea şi cunoştinţele în domeniului ataşamentului bebeluşilor.
Cercetarea lui Bystrova examinează apropierea fizică versus separarea dintre mamă şi copil de la 30 la 120 de minute după naştere. Nu exista nici un fel de separare în primele 30 de minute, însă erau minute mai puţin obişnuite. Bebeluşii erau puşi pe o masă, erau bine uscaţi, apoi erau spălaţi la robiner cu apă caldă, pentru a se asigura că toţi bebeluşii, atât din grupul experimental cât şi din cel de control, primeau acelaşi tratament în această perioadă. O sută şaptezeci şi şase de bebeluşi, ale căror mame avuseseră o sarcină normală şi un travaliu normal, fără a necesita medicamentaţie pentru durere, au fost împărţiţi în opt grupuri de bebeluşi. [Tema principală a cercetării în grupurile 1-4 a fost contactul piele-pe-piele şi alăptatul, iar în grupurile 5-8 a fost înfăşatul. Aceste rezultate reprezintă un alt aspect.]
Grupuri 30 – 120 minute Perioada de 5 zile după naştere
Grupul 1 contact piele-pe-piele în cameră cu mama şi alăptat
Grupul 2 alăptat în cameră cu mama şi alăptat
Grupul 3 la neonatologie adus mamei, alăptat şi întors la
neonatologie
Grupul 4 la neonatologie adus mamei şi alăptat
Bebeluşii din grupul 1 au avut parte de contact piele-pe-piele cu mamele lor din minutul 30 până la 120 după naştere şi cinci zile de rooming-in cu mamele lor şi alăptare. Bebeluşii din grupul 2 au avut parte de alăptare din minutul 30 până la 120 minute după naştere, şi cinci zile de rooming-in cu mamele lor şi alăptat. Bebeluşii din grupul 3 au fost plasaţi la neonatologie din minutul 30 până în minutul 120 după naştere, au avut primul contact pentru alăptat cu mamele lor în orele 3-4, iar apoi au fost aduşi la alăptat de şapte ori pe zi, cinci zile la rând, şi apoi duşi înapoi pe secţia de neonatologie. Aceste proceduri reprezintă mai degrabă şcoala veche. Bebeluşii din grupul 4 au fost plasaţi la neonatologie din minutul 30 până în minutul 120, apoi aduşi mamelor lor pentru alăptat şi rooming-in începând cu a treia oră după naştere, rămânând acolo pentru următoarele cinci zile.
Descoperirile majore s-au referit la faptul că contactul piele-pe-piele timpuriu dintre mame şi bebeluşi, din minutul 30 până la 120 de minute a modificat semnificativ comportamentul mamei şi copilului până la vârsta de un an. Aceşti bebeluşi au demonstrat o autoreglare mai bună, reciprocitate şi concomitenţă în diadă, iar mamele au dovedit o interacţiune şi un interes mai mare vizavi de copiii lor şi o mai bună recirpocitate decât grupul de control. În absenţa contactului piele-pe-piele, alăptatul timpuriu, din minutul 30 până în minutul 120 a demonstrat ulterior aceleaşi rezultate. Bebeluşii separaţi pe secţia de neonatologie pentru primele două ore după naştere aveau o autoreglare semnificativ mai slabă, erau mai iritabili, aveau o recirpocitate superficială în diadă iar mamele arătau un interes mai scăzut pentru bebeluşi şi aveau o interacţiune mai slabă cu aceştia.
Un interes deosebit l-au constituit bebeluşii care erau plasaţi pe secţia de neonatologie pentru primele două ore şi apoi erau aduşi lângă mame şi lăsaţi în aceeaşi cameră cu acestea pentru a fi alăptaţi la cerere pentru următoarele cinci zile; aceştia aveau de asemenea o autoreglare şi o relaţionare semnificativ redusă faţă de bebeluşii care erau puşi piele-pe-piele de timpuriu. Erau iritabili cu o reciprocitate scăzută în diadă, iar mamele erau mai puţin interesate şi interacţionau mai puţin cu bebeluşii lor. Aceasta a dovedit clar că există o perioadă scurtă, timpurie, sensibilă după naştere, ce durează două-trei ore. Bebeluşul calm, reglat, relaţional a apărut numai în situaţia contactului piele-pe-piele sau în sitauţia alăptării din minutul 30 până în minutul 120 dupâ naştere, nu şi în sitauţia alăptării ulterioare pe parcursul celor cinci zile. Cu alte cuvinte, dacă primele 30 până la 120 de minute de alăptare sau contact piele-pe-piele se pierd, nici măcar o perioadă următoare de până la cinci zile de alăptat nu au oferit beneficiile alăptatului timpuriu sau contactului piele-pe-piele timpuriu.
Klaus a concluzionat: “Ştiţi că sunt complet de acord cu Bystrova şi colegii, că bebeluşii nu ar trebui să fie separaţi de mamele lor dacă mamele şi bebeluşii sunt bine. În primele minute din viaţă ar trebui ca bebeluşii să fie uscaţi bine şi să fie evaluaţi medical succint. Succint înseamnă în două minute. Bebeluşii ar trebui să fie puşi în contact piele-pe-piele cu mamele lor pentru următoarele două sau trei ore, să fie alăptaţi când sunt pregătiţi pentru asta şi să înceapă să-şi cunoască părinţii.”