Mi-am dorit foarte tare sa nasc natural, cu cat mai putine interventii (gen calciu, oxiton, epidurala, epiziotomie), dar socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ. Micutul nostru avea DPN conform UM 4 septembrie, dar conform ovulatiei ar fi trebuit sa vina pe 1 septembrie. Stiind asta si avand in vedere ca la ultimele ecografii bebe era maricel, doctorul m-a programat pentru provocare chiar joi, pe 1 septembrie. Fiind convinsa ca bebe va semana cu mine (punctual) si nu cu tati :), am reusit sa negociez cu el si sa amanam provocarea pentru luni, 5 septembrie – eram asa convinsa ca o sa vina singurel. Insa lui Andrei ii placea asa mult la mami in burtica, incat s-a hotarat sa mai stea.
“Garsoniera” lui bebe cu cateva ore inainte de prezentarea la spital:
Luni dimineata la ora 7.00 eram cu bagajelul la spital, gata de internare. Pana m-au “cazat” in sala de travaliu, pana au luat sange pentru analize, pana am mai dat telefon sotului sa il tin la curent cu ce se mai intampla, s-a facut in jur de ora 9.00, moment in care a aparut doctorul si a instructat moasa sa imi faca injectia cu calciu si sa imi puna perfuzia cu antibiotic (pt streptococul de grup B). Contractile au inceput la scurt timp dupa injectie, cam la 10-12 minute una de cealalta, nu erau deloc dureroase, mai degraba semanau cu contractile BH decat cu ce auzisem eu ca ar trebui sa fie de fapt. La fiecare ora sau doua venea doctorul sa verifice dilatatia si, desi aveam contractii déjà la 8 minute, nu am facut mari progrese. Am incercat sa ma plimb, am urcat si am coborat scarile de se uitau toti vizitatorii la mine ca la felul 7 🙂 . La ora 16.30 (dilatatie 4-5cm) doctorul mi-a rupt membranele si m-a intrebat daca m-am hotarat pentru anestezie epidurala. Eu, curajoasa in continuare, ii zic ca momentan nu vreau, ca durerile sunt absolut suportabile. Insa prima contractie care a venit dupa ruperea membranelor a fost surprinzator de dureroasa pentru mine… si urmatoarea si mai si… si tot asa… Dupa 40 de minute de contractii foarte dureroase, am cerut formularul pt a-mi da acordul pentru epidurala, in 10 minute a venit doctorul anestezist si a introdus cateterul (foarte putin m-a piscat cand a facut anestezia locala, in rest nu am simtit nimic) si in alte 10 minute a inceput sa isi faca efectul (ce usurare…). Apoi mi-au pus si perfuzia cu oxiton si inca o tura de antibiotic. Din ora in ora revenea anestezistul pentru o noua doza… Pe la ora 20.00 un nou control pe masa – dilatatie 9, fara dureri. Pleaca doctorul, pleaca anestezistul, moasa ma roaga sa ma asez pe o galeata ca bebe refuza sa coboare desi dilatatia era aproape maxima. Chiar in momentul ala a trecut brusc efectul anesteziei si am avut o contractie oribila, foarte foarte dureroasa si care a durat muult (cred ca a durat intre 5 si 10 minute, fara intrerupere), astfel ca nici monitorul fetal nu prea mai inregistra bataile inimii bebelusului. Au chemat repede medicul si anestezistul inapoi, mi s-a mai dat o doza de anestezic si au stat toti cu ochii pe mine si pe monitorul fetal ca pe butelie. Dupa ce si-a facut efectul anestezia si doctorul a hotarat ca nu am nevoie de cezariana, m-am mutat pe masa de nasteri (singura, puteam merge). Mi-a placut ca au asezat-o ca pe un scaun, practic stateam in fund, nu pe spate, asa ca mi-a fost destul de usor sa imping. Mi-au dat telefonul sa imi anunt sotul ca urmeaza sa nasc si sa-l chem la spital. La 20.40 l-am sunat. Am impins de 2 ori pe prima contractie si de 2 ori pe a doua si… a venit bebe! Ajutat de vidextractor, e drept. Era ora 20.50. A iesit cu fata la mine si a scos limbuta, astfel incat toata lumea care era in sala a rasuflat usurata si a ras cu pofta (erau ceva oameni acolo, doctorul meu, anestezista, 2 rezidenti care intre cele 2 contractii au sarit cu monitorul sa asculte bataile inimii, moasa, asistenta, infirmiera, neonatologul si asistenta de la bebelusi). Abia atunci mi-am dat seama ca am fost la un pas extrem de mic de cezariana… dar bine ca totul s-a terminat cu bine. Sau mai bine zis, a inceput cu bine 🙂 .
L-am sunat din nou pe sot imediat ce am nascut si a avut si el bucuria de a auzi primul planset al lui Andrei; imediat ce mi l-au pus pe piept micutul nostru a inceput sa planga, tati era extrem de emotionat si nu ii venea sa creada ca déjà am nascut, iar eu eram asa de cuprinsa de bucurie ca nu imi mai trebuia nimic. I-am dat un pupic pe obraz si apoi l-au luat sa il bibileasca. Mi-a zis mai tarziu moasa in timp ce ma masa pe burtica ca are peste 3,5 kg, mi-a zis ca a spus neonatoloaga exact cat are dar ea nu a retinut; eu nici macar nu am auzit ca a zis, eram vrajita de bebelusul meu. Abia cand m-au mutat in salon am cerut sa mi-l mai aduca o data sa il vad si asistenta a iesit cu el si cu foaia cu “scorurile”: 3740g, 56cm, apgar 10. Tot atunci mi-am dat seama ca am uitat sa scot camera foto din bagaj si nu i-am facut nicio poza la nastere 🙂 . Noroc cu bunica, a venit cam la 2 ore dupa ce am nascut sa ne vada si atunci a reusit sa il filmeze cateva secunde. Andrei i-a zambit . Si a doua zi cand am mers la el sa-l pozez l-am gasit dormind si zambind 🙂 .
Desi nu o vad deloc ca pe o experienta negativa sau traumatizanta, totusi nu e nasterea pe care mi-am dorit-o si sunt un exemplu de “asa nu”. Ce are cineva de invatat din experienta mea? Sau mai bine zis ce am invatat eu din ea? Am invatat sa imi aleg medicul un pic mai bine (nu vreau sa fiu inteleasa gresit, am nascut cu un doctor extraordinar, s-a purtat exemplar cu mine, insa este un medic foarte cautat, are extrem de multe paciente si din cauza asta recurge la nasteri provocate, nu sta peste termen – in ziua in care am nascut eu, a mai nascut o pacienta de-a lui, tot cu provocare, era in saptamana 38). De asemenea, conteaza si spitalul foarte mult – la Giulesti nu se sta cu bebe in camera, alaptatul se face la program de 3 ore ziua si 6 ore noaptea, iar intre timp li se da supliment de lapte praf. Am nimerit totusi in a doua zi doua ture consecutive in care asistentele respective nu le-au dat deloc lapte praf, ne-au incurajat sa alaptam, una din ele ne-a aratat chiar si cum se face, ne-au chemat mai devreme daca plangeau bebelusii, deci se poate, daca se vrea (din pacate doar cele 2 au vrut din 4 sau 5 asistente cate erau). Daca as fi stiut de la inceput toate astea, cu siguranta as fi facut alta alegere. Din pacate le-am aflat abia la cursurile Lamaze, Irina m-a prevenit ca s-ar putea intampla asta, dar sarcina era mare si mi-a fost frica sa schimb medicul asa tarziu, am tot sperat ca Andrei e punctual si nu o sa am nevoie de provocare. Ma tot gandesc ca daca nu nasteam provocat, nu aveam dureri asa mari si atunci nu ceream epidurala, automat nu era nevoie de oxiton deci nu treceam prin contractia aceea oribila care era sa ma trimita la cezariana si, nu in ultimul rand, bebe nu era scos cu vidextractorul… Si nici nu m-am gandit in naivitatea mea ca bebe sta separat de mami… nu mi-a trecut asa ceva prin cap…
Din ziua in care a ajuns acasa, Andrei este alaptat exclusiv (nu au reusit sa-l “strice” in spital), doarme in pat cu mami (ca doar nu degeaba vroia sa mai stea la mami in burtica), este cuminte, vesel si sociabil. Si mereu stie ce vrea si nu se sfieste sa ne-o spuna 🙂 .
Buna sunt o graviduta foarte fericita si sunt la al 3-lea copil .
Element , din cauza persoanelor ca tine am ajuns unde am ajuns in sistemul medical , in legatura cu naterile si rata cezarienelor la noi in tara . Pe cand in tarile civilizate ea e de 3-4 % la noi sunt maternitati cu peste 80 % . MMM , om fi noi romancele mai incapabile sa nastem natural ..in seamna .
Si , DA .. strici un bebelus cu lapte praf , cand el are stomacelul adaptat la 5 ml si tu ii pompezi 30 mil in biberon , si NU laptele nu se reface la interval de 2 ore , lactatia se stimuleaza in permanenta cu bebelusul pus la san . Si , DA mureau multe in trecut la nastere pt ca nasteau in fan si magazie , dar intr-un spital cu toate dotarilenu ar trebui sa se sara cu cezariana dupa 2 ore de travaliu “obositor” .
Buna sunt o graviduta foarte fericita si sunt la al 3-lea copil .
Cele care sustin ca nasterea naturala este super,nu stiu ce este de fapt NATURALA,adica fara oxiton,fara epidurala ,etc.Pe acele doamne as vrea sa le vad suportand un travaliu horor de ore in sir ,in care simti fiecare durere pe indelete si in toata profunzimea,in care simti ca te dezintegrezi in mii de bucatele dureroase si nu te ajuta nimic,asta este NATURAL.Cat despre lapte praf in primele zile pt a suplini la nevoie laptele de mama este o tampenie sa crezi ca micutul nu va mai dori sanul.Si am o curiozitate de ce unele cupluri vor sa tina copilul nespalat ore in sir ,voi oare a-ti sta asa murdare si pline de sange si vernix?
Servus,
Eu o sa nasc la inceputul lui matie 2014 un baietel. Se anunta a fi maricel si sanatos. Abia astept sa mi-l aseze pe burta dupa nastere dar a tem ca in Romania nu ti-l lasa. Am impresia ca-l va lua imediat, dezinfectat, injectat cu antibiotice si tot felul, impachetat si livrat dupa tot acest proces. Imi vine sa nasc acasa, daca va fi posibil, adica suta la suta o sarcina si nadtere fara complicatii, fara sa pun in pericol viata copilului. Dar citesc ca piate s-au mai imbunatatit conditiile din spital, atitudinea cadrelor, procedurile. Tare mult vreau sa nasc fara interventii din extetior, nici mecanice, nici medicamentoase. De ce antibiotice, atat pentru mama cat si pentru copil? De ce vit. K? De ce vaccinuri imediate?
Ma poate lamuri cineva competent si bine documentat, care este motivatia acestor proceduri? Pun in pericol viata sau dezvoltarea copilului daca cer sa se renunte la ele? Tare mult as vrea sa-l lase cum se naste, doar masurat si cantarit, inima, rflexe, motricitate, dar fara nici un fel de medicamente, picaturi antibiootice, vaccin, lapte praf etc. Se poate fara?
Multumesc
Bineinteles ca se poate fara toate aceste proceduri inutile. Nu te pot obliga sa accepti nicio procedura inutila, nici pentru tine, nici pentru copilul tau. Nu conteaza daca nasti la stat sau la privat, dar la privat sunt sanse mai mari sa iti respecte dorintele.
ce de impresii wow,si eu sunt o viitoare mamika,mai am 10 saptamani pana la termen,si doresc sa nasc natural,fara alte injektii,akum sa fim seriosi,nimeni n a murit din kauza durerilor din timpul nasterii,mai bine preferam sa skapam de durere prin cezariene si mai stiu eu ce alte metode,decat sa suportam putina durere.si cu alaptatul,atata timp kat ai lapte,nu vad motivul sa nu alaptam,doar prin faptul k suntem komode,sau de frica durerii sau k ni se lasa sanii.laptele de mama e mult mai consistent dekt laptele praf.nastere usoara si bebe sanatosi
Wow ce de impresii! Si eu doresc sa nasc natural cu anestezie locala, mai avem 9 zile pana la termen, s a anuntat pustoaica deja, tot impinge sa rupa membranele, de abia asteptam sa o avem langa noi!
Vroiam sa le sfatuiesc pe cele care accepta sfaturi sa citeasca “dificultatea de a trai” de francoise dolto, pediatra f recunoscuta in franta, dar si international. Daca citesti cartea fara sa disperi cand afli cat de cOmplex psihologic este un nou nascut, poti descoperi extrem de multe legate de copilul tau si il poti ajuta sa se dezvolte armonios. Ba chiar, pe mine m a ajutat sa inteleg de ce anume fac anumite lucru si sa il inteleg mai bine pe sotul meu cu putinele informatii pe care le am despre copilaria lui. Sa aveti copii sanatosi si armoniosi!!
Si eu mi-am dorit din tot sufletul sa nasc natural. Din pacate nu s-a intamplat si regret inca acest lucru. Credeam cu atata tarie in lucrurile astea frumoase pe care le-ati spus aici, pe intelepciunea naturii si a legaturii dintre mama si copil inainte si in timpul nasterii incat nici nu vroiam sa accept ca s-ar putea ca femeile sa nu poata naste natural. Si totusi nu s-a putut, dupa 15 ore de travaliu(un travaliu usor) a trebuit sa decid daca vreau sau nu cezariana. Ma ambitionasem de multe ore sa continui cu travaliul avand maxima incredere in corpul meu si in copilul meu ca vom naste cum ne dorim si totusi…in momentul in care am decis sa accept cezariana am realizat ca deja puneam viata copilului in pericol. Nu sunt impacata…regret si acum ca s-au intamplat asa lucrurile insa din pacate nu pot schimba nimic acum. Nu as sti ce sfat sa dau viitoarelor mamici care ar fi puse in situatia asta. Poate a fost o lasitate sa accept cezariana, atunci s-a pus problema ca daca insist sa nasc natural s-ar putea sa aiba mai mult de suferit bebelusul. Am argumente care sa ma sustina si totusi…nu scap de sentimentul ala ca am dat gres 🙁 Oricum cine face cezariana la cerere de frica ar trebui sa faca o mica vizita intr-o sectie cu cezariene.E cumplita recuperarea, abia puteam respira cand incercam sa ma ridic. Macar cu alaptarea ne merge bine pentru ca in acelasi stil ambitios am luptat pentru asta, am dormit cu copilul la san, am stat primele zile numai cu el la san pana a venit cum trebuie laptele si nu i-am dat completare decat in prima zi acasa. In spital a primit lapte praf insa acasa am reusit sa il alaptez exclusiv si sper sa o tinem tot asa muuuult timp.
Eu sunt autoarea articolului de mai sus, care vad ca a starnit controverse.
Sorry 37, scumpa, imi pare tare rau, dar esti asa de certata cu limba romana, cu ortografia si cu semnele de punctuatie incat ce ai scris tu este tare greu de urmarit. Nici dna Element nu exceleaza, ii plac copii si nu copiii :)).
Acum serios, nu inteleg de ce s-au suparat cele 2 pe ce am scris, este experienta mea, parerea mea si nu am cum sa schimb asta. Daca nu le place ce au citit, sa ignore. Am scris ce am trait in ideea ca pot ajuta alte viitoare mamici sa isi faca o idee despre ceea ce presupune o nastere provocata si ce ar trebui sa ia in calcul daca vor sa evite asta.
Element, sunt psiholog si educator prenatal Lamaze. Din pozitia asta imi permit sa contraargumentez. Tu? Ai expus niste opinii cu iz de profesionist dar fara nici un fundament stiintific.
O sa incep prin a-ti raspunde la prima ta intrebare: “De ce femeile cred ca nasterea e fantastica ?” Pentru ca cele care au parerea asta chiar au avut o nastere fantastica. Pot sa-mi sustin argumentul epntru ca am vazut travalii naturale, in care femeile au fost libere sa se miste, sa isi schimbe pozitiile, li s-a dat “dreptul” ca cineva apropiat lor sa le reconforteze si sa le ofere calm si incredere, nu au avut parte de interventii medicale de rutina, de remarci descurajante si de manipulari. Cum spuneam, am vazut astfel de travalii, am vazut forta ce crestea in aceste femei cu fiecare contractie pe care o depaseau, am vazut vointa, determinarea si contributia pe care au adus-o nasterii copilului lor, am vazut apoi eliberarea, fericirea fara margini, coplesitoare – de fapt ce spun eu, am simtit-o, caci inunda fara drept de apel toata sala de nasteri si pe toti participantii – am vazut, stapanirea de sine si legatura de nezdruncinat ce se leaga intre mama si copil dupa astfel de nasteri: cum mama isi cere imediat copilul, cum mama isi doreste copilul aproape de ea, cum copilul o priveste si o studiaza la cateva minute dupa nastere, cum ea isi oglindeste toata fiinta in acel copil, acea mare realizare, in acel unic moment, cum copilul la nici jumatate de ora dupa nastere, cauta sanul mamei, se ataseaza la el si trage cu putere spre uimirea tuturor celor din jur. Eu am vazut toate acestea. Am si citit despre ele, dar am avut bucuria sa le si vad. Tu? Am senzatia ca nu, din pacate, si iti doresc sa ai parte de ele, daca vei fi vreodata curioasa.
Alegerea de a avea sau nu parte de toate aceste lucruri (daca nu exista alt motiv medical real care sa le impiedice) apartine fiecarei femei. Fiecare este liber sa-si povesteasca apoi experienta si din aceste povesti alte persoane aleg ce considera ca este important pentru ele.
Mai departe, voi intari argumentele antevorbitoarelor mele:
– suportabilitatea durerilor tine de raportul de ocitocina si endorfine din corpul femeii care da nastere, iar acest raport este in stransa dependenta de interactiunea dintre mama si mediul in care se afla atunci cand da nastere, din punct de vedere psihoemotional;
– mortalitatea materna si infantila de acum 100 de ani sa zicem era crescuta cu preponderenta pe baza lipsei monitorizarii adecvate a sarcinii, imposibilitatea depistarii si tratarii unor infectii sau a unor conditii patologice si a igienei precare.
– pe ce te bazezi cand spui 38 de saptamani e ok?! Daca te uiti pe recomandarile recente OMS (2011, daca nu ma insel) ei mentioneaza f clar ca daca anumite motive medicale nu sunt implinite, nasterea nu trebuie declansata sub 41 de saptamani! Te-ai gandit vreodata ca o estimare de 38 de saptamani a sarcinii poate fi gresita iar bebelusul sa aiba doar 36 de saptamani de sarcina? Chiar ieri am fost la conferinta unui reputat antrolopog, Dr. Robbie Floyd Davis. Ne povestea cum ca pana de curand, spitalele din SUA erau pline de bebelusi prematuri la terapie intensiva deoarece si acolo se practica excesiv inducerea nasterii sau programarea cezarienei. Se pare ca si-au dat seama ca au o problema si ca bebelusii se confrunta pe termen lung cu tot felul de probleme… Cele mai recente studii au demonstrat ca nasterea se declanseaza atunci cand plamanii bebelusului secreta o anumita proteina ce ii transmite corpului mamei ca sunt suficient de maturi astfel incat sa faca fata mediului exterior.
– vizavi de lapte. complet Fals ce spuneti. Din fericire si in Romania exista cursuri de formare pentru cadrele medicale in consiliere in alaptare, cu acreditare internationala (ILCA). Puteti lua legatura cu d-na Dr. Marta Muresan pentru mai multe detalii, daca doriti sa va informati corect si sa transmiteti mai departe informatii corecte. Puteti citi recomandarile OMS in acest sens.
– “Si bebe separat de mami e OK , nici un copil nu sufera doar pentru ca NU sta langa mama cioc in cioc una din greselile parintilor moderni de a dormi cu copii lor de mici pana muult prea mari” DIn nou, va contrazic. Intrati pe site-ul http://www.maternologia.ro, faceti-va un abonament la Jurnalul De Psihologie Pre si Perinatala de aici: wwww.birthpsychology.com si veti afla in ce eroare sunteti, dati un simplu search pe google despre “newborn memory” si veti afla mai multe. Pe scurt va spun ca bebelusii se nasc cu constiinta, au o memorie implicita si trauma separarii de mama se manifesta de-a lungul vietii sub diferite forme, diferit pentru fiecare individ in parte in functie de intensitatea emotiilor traite atunci cand bebelusul simte cu tot corpul si mintea lui ca nu mai este nimic cunoscut in jurul lui, ca este singur intr-o lume noua, fara repere. Si mai depinde si de durata separarii, bineinteles. De experimentul lui Harlow nu ati auzit?
Am vrut sa argumentez pana la capat deoarece consider ca afirmatiile aruncate cu litera de lege si nesustinute nu transmit nimic de folos. Astept contraargumentele dvs., eventual dupa ce parcurgeti macar o parte din ce v-am propus.
Stimata “Element”,
nu sunt specialist, sunt mama, am nascut natural, alaptez exclusiv (pentru ca am ignorat “bunele intentii” ale unora ca tine), am un copil sanatos si voios. Ce spui tu mai sus nu are nici o legatura cu site-urile de afara, site-uri oficiale ale unor organizatii respectabule si de renume (poate te crezi mai desteapta ca LLL sao OMS sau UNICEF, dar SURPRIZA! NU ESTI…). Eu nu sunt specialist si nu ma bag, ca sa nu dezinformez, ca sa nu cumva sa gresesc…de ce nu stai dumitale in banca ta si iti dai cu parerea pe site-urlie de retete de sarmale sau unde vei fi fiind tu specialista, daca esti in vreun domeniu. Omul are 2 urechi si o gura ca sa aSculte de 2 ori si sa vorbeasca o data (asa ziceau grecii in antichitate, nu te opari, ca n-am zis-o eu).
Inteligenta nu da dureri de burta, prosta da (altora, in azul de fata).
Numai bine,
Mihaela
Eu cred ca putem rezuma lucrurile la urmatoarea situatie: cei care apeleaza la monitorizare excesiva, cezariana, epidurala, antibiotice, interventii de tot felul, lapte praf etc. o fac din FRICA, din ignoranta si ca urmare a presiunii imense, uneori de nesuportat a sistemului medical. Un sistem cu medici care refuza sa accepte ca oamenii sunt diferiti si ca nasterea este un proces imposibil de uniformizat; medici care, in ultima instanta, actioneaza tot din frica si dintr-o nevoie explicabila de control in conditiile in care nu au niciun fel de pregatire psihologica si de asistenta care sa ii ajute sa isi depaseasca propriile traume, temeri, asteptari, nesigurante. Am trecut prin asta si stiu cat de puternic trebuie sa fii sa faci fata acestui sistem. La fiecare vizita la medic trebuia sa ascult temerile si traumele medicului meu, care nu erau ale mele nici pe departe. Nevoile mele, dorintele mele, nasterea mea asa cum o vedeam eu erau subiecte neglijabile; important este sa bifam lista lor de prioritati. Dar e copilul nostru, corpul nostru, viata noastra!
Cand alegem, bine informate fiind, sa nastem natural, sa pastram copilul langa noi, asa cum e firesc, sa il alaptam, sa il alinam, sa il imbratisam, sa ii simtim mirosul, sa ii cantam si sa ii spunem cat de mult il iubim, ei bine, atunci noi actionam din DRAGOSTE. Eu cred ca despre asta e vorba cand vine pe lume un copil. Restul e bruiaj si balast.
Eu am nascut un bebe de 3 kg natural, fara anestezii si alte interventii si pot spune ca a fost o experienta fantastica si nicidecum o durere de nesuportat! Problema generatiei noastre este ca nu vrea sa mai faca niciun sacrificiu, nu mai suporta nicio urma de durere indiferent care ar fi scopul acesteia. Sa nu vina nimeni la mine sa imi spuna ca cezariana e sanatoasa! Este o interventie chirurgicala nenecesara in majoritatea situatiilor in care se face la ora actuala.Medicii tac si accepta orice pentru bani, dar ia orice medic cu experienta si pune-l intr- conversatie SICERA! Iti va spune cu siguranta cateva zeci de motive pentru care nu e buna cezariana la cerere!
Nu dau cu pietre in cele care CHIAR AU PROBLEME MEDICALE ce obliga la cezariana, dar daca exista o minima posibilitate de a naste natural, atunci cu siguranta e o greseala sa alegi cezariana.
Da, lumea a evoluat, dar asta nu inseamna ca trebuie sa o intoarcem cu susul in jos doar pentru ca ne vrem femei moderne. Atat nasterea, cat si alaptatul sunt chestii naturale care nu ar trebui sa starneasca nicio controversa.
Sunt multe studii care au aratat ca alaptarea trebuie facuta la cerere si nicidecum la program si ca laptele este la fel de bun si daca se alapteaza din 10 in 10 minute, dar, din pacate proaspetelor mamici nu li se ofera aceste informatii la timp.
Procentul femeilor care CHIAR NU POT ALAPTA este infim. Cele mai multe prefera biberonul doar pentru a nu fi legate de copil si din comoditate sau din falsa teama de a nu li se lasa sanii. Totodata, lipsa sprijinului acordat in maternitati sau din partea celor apropiati le face si pe cele care incearca sa alapteze sa renunte. Acesta este motivul pentru care noi, cele care alaptam am ajuns sa fim aratate cu degetul si trimise in toalete pentru a ne hrani copiii. Niciuna dintre noi nu vrea sa fie considerata eroina sau sa i se ridice statuie pentru ca alpteaza. Dar nici nu e corect sa fi pus la zid doar pentru ca faci ceva BINE, ceva ce alte persoane au refuzat sau renuntat sa faca din egoism.
Intr-adevar, lumea a evoluat, dar se pare ca evoluam spre greseli majore. Incercam sa ne facem viata mai usoara, dar nu ne gandim ca ceea ce facem noi defapt este sa rasturnam natura cu susul in jos.
Din pacate am ajuns sa traim intr-o lume in care daca alegi sa faci ceva firesc, natural, sa fii aratat cu degetul si pus la colt doar pentru ca ALEGI sa nu intri in turma care accepta orice chestie comerciala i se indeasa pe gat fara o minima informare.
Element, am asa o senzatie ca esti cadru medical. Daca este asa mergi la cateva congrese de pediatrie si vorbeste cu un tip pe care-l cheama Jack Newman, e destul de in varsta dar este una din mintile care au pus pe picioare initiativa aceea numita “spital prieten cu copilul” care incurajeaza mamele sa alapteze din prima ora de dupa nastere si recomanda, culmea(!), ca bebelusii sa NU fie separati de mama.
Din pacate multi gandesc ca tine in sistemul medical, de-asta avem atat de putini copii alaptati si de-asta probabil ca rata cezarienelor bate pragul de 60% in Bucuresti. Ceea ce nu ar fi tocmai rau daca nu ar fi vorba de o operatie traumatica, cu consecintele de rigoare (numai aderentele ce-ti pot face si ar trebui sa te ia putin cu frig). La nastere ai dureri cateva ore dar se termina. La ceariana nu simti nimic fiindca esti drogata apoi incepe cosmarul. Orice este greu: pana si un scaun. Cu vointa este usor sa iti recastigi mobilitatea cat sa vezi acceptabil de copil pe urma, dar iti trebuie curaj sa infrunti durerea. Deci iata, durere exista de ambele parti. Dar placerea unde este?
Vad ca folosesti expresii in engleza, incearca atunci sa citesti ceva de pe situl http://www.llli.org despre alaptare (sau macar pe situl OMS desi in ultima vreme toata lumea il trateaza asa, ca pe un fel de gluma, ca na, stiu ei mai bine decat aia) si macar aici http://midwifethinking.com despre lucruri legate de nastere si cat de prost intelese sunt procedurile medicale de catre personalul care le aplica.
Nasterea nu este un eveniment traumatic, daca medicul invata ssa respecte natura si sa intervina numai in cazurle cu risc.
Pe vremuri femeile nu mureau neaparat ca nasteau natural, mureau si de foame si de mizerie si de bataia la care erau supuse inclusiv cand erau gravide. Pe de alta parte nu putine femei si nu putini copii ies schiloditi din spitale in momentul de fata si da, se si moare. Numai de cati umeri dislocati la natsere am auzit eu, de cate taieturi inutile efectuate pe mame… Ok, taieturile devin oarecum utile dupa ce se forteaza nasterea cu oxiton si impingeri controlate, dand peste cap toata fiziologia nasterii, transformand-o intr-o ordalie, intr-un macel. Adevarul este ca da, decat o nastere de-asta in spitalele voastre o cezariana, cu toate durerile de dupa, e parfum. Dar nu sesizezi sofismul?
Dar draga Element, a naste natural are asa, un parfum, te face sa te simti cea mai puternica din lume timp de saptamani intregi si apoi numai de tine depinde sa te mentii asa, fiindca ai avut – nu-i asa? – un start bun. Si o femeie care nu naste natural sau are o nastere vaginala – nu prea diferita de o cezariana in termeni de violenta asupra mamei – ajunge tot pe linia de plutire, dar nu asta dezbatem acum.
Nasterea naturala este nu numai suportabila dar si de dorit, te repara si fizic si psihic. Multe femei au raportat dupa rima nastere ameliorarea unor probleme hormonale (nu ma refer aici la cazuri grave ci la chestii pe care le gasesti la orice adolescenta, un ciclu dereglat, etc) si atatea altele. Nasterea e doar fireasca, nu e traumatica, cel mai bun ajutor intr-o nastere este chiar lipsa lui.
De fapt mint, cel mai bun ajutor este o imbratisare tacuta si un sarut mic pe obraz. Pentru ca femeile care nasc trebuie doar iubite si incurajate, rasfatate si admirate. Rar vezi ceva mai frumos in… partea noastra animalica.
@Elements: pai nasterea este dureroasa spre foarte dureroasa TOCMAI pentru ca este declansata/grabita. Daca o femeie este lasata sa evolueze in mod natural corpul ei va sti sa o pregateasca pentru ce va urma. Nu spun ca nu exista dureri, dar ele sunt compensate de hormonii activati in acele momente. Daca o femeie e pusa pe un scaun, in lumina puternica, inconjurata de nspe straini care ma o pipaie, ba masoara dilatatia (mult prea des), ba ii baga pe vena ce apuca, ba o grabesc sa impinga cand ea nu simte … atunci ai toate sansele sa ajungi la o nastere dureroasa, chiar traumatizanta. O cartea care explica toate aceste aspecte minunat este “cezariana” de Michel Odent. O recomand calduros oricui a nascut sau va naste.
copilul trebuie sa stea cu mama pentru ca a stat IN ea timp de 9 luni. o separare brusca este brutala. el trebuie sa ii simta bataile inimii, caldura, mirosul. oricum a fost scos din lumea lui, singura pe care a cunoscut-o timp de 9 luni, si a fost adus intr-o lume unde simte foame, sete, frig…sentimente inexistente in burta mamei. De ce sa ii iei si singura legatura pe care o mai are cu acea lume, si anume mama lui.
copilul nu suge numai de foame. este cea mai gresita afirmatie posibila. el suge pentru alinare, confort, adormire, iubire. prin supt, pe langa mancare si bautura, isi mai alina durerile (de burta, dinti, etc), isi calmeaza frustrarile (si are destule; cum te-ai simti sa nu poti sa intinzi mana sa iei ceva, sa nu poti sa te deplasezi spre jucaria dorita, sa nu poti sa mergi dupa mama cand de ex pleaca la baie etc…toate frustrarile astea se aduna si trebuie exteriorizate cumva, asa e firesc si natural: prin plans si supt la un copil atat de mic).
spui ca bea apa chioara daca nu dai timp sa se refaca laptele? dar care e mai exact procesul de formare a laptelui? curge apa din san, si daca ii dai destul timp se mai adauga si lapte la acea apa?!?!? cum sa fie mai diluat? toata documentatia de specialitate iti va spune ca exista lapte de inceput (mai diluat, care ii satisface copilului nevoia de hidratare) si apoi mai concentrat, mai gras (care ii va satisface nevoia de hrana). Normal ca daca muti copilul de la un san la altul (practica inca f intalnita la noi, dar clar ineficienta) copilul va bea doar partea de hidratare, nu va ajunge la partea mai grasa si ii va fi mai des foame. Iar in primele zile, pana se declanseaza lactatia, copilul va bea colostru, un mirtacol al vietii. in strainatate exista banci de unde poti cumpara colostru, vandut scuuump. la noi este ignorat si copilul primeste lapte praf in maternitate…ca sa “nu moara de foame”…
cat despre miopie, ff fals. du-te in SUA de ex si poti sa ai miopie si -13, daca fundul de ochi e ok nu ai indicatie de cezariana. + daca nasterea e fireasca, nu impingi “la cerere” si nu cand simti tu, adica nu te fortezi de sa iti iasa ochii din cap … din nou nu e pb. eu am primit recomandare de cezariana de la 2 oftalmologi (prima s-a deranjat sa imi faca control de fund de ochi si sa imi zica ca e subtire si cu risc de rupere, dar a doua a zis direct ca da recomandare de cezariana si la -0.5 WTF?) am nascut de 1 an jumate, am facut control la ochi, nu am nimic. nasterea a fost naturala, frumoasa, nemedicalizata. Da, conteaza enorm medicul ales.
@Florina – din pacate miopia este un motiv de cezariana absolul “legal” si necesar , asta in cazul in care nu vroiai sa fii pe parte ascunsa a luminii.Nu vreau sa par insensibila dar luati calea de mijloc nu excesiv natura sau excesiv ” adaugat” . Alaptatu – da san -dar cezariana sau naturalul NU are legatura cu laptele. Nu faptul ca ai nascut natural /cezariana te face sa poti alapta. Si ce e rau in cezariana ? e perfect ca lumea a evoluat atat incat sa nu trebuiasca sa te chinui doar de dragul ca acel “proces” exista de secole . Cat mai putin efort nu inseamna ca nu te bucuri de rezultat . Salutari si sanatate !
Ei bine, eu am nascut prin cezariana, si m-am chinuit dupa, de nici nu vreau sa-mi aduc aminte. Nu mai faceti pubicitate cezarienei ca si cum ar fii o nastere eleganta, mai ales daca nu ati trecut prin ea. Imi aduc aminte si acum, cum mergeam ca o maimuta pe hol si asistenta ma spanzura de o mana, pt ca nu ma puteam indrepta fiindca ma durea operatia de simteam ca lesin, imi amintesc si acum cum nu puteam nici macar sa-mi suflu nasul ca ma durea operatia, imi amintesc si acum, ca la alaptat simteam ca mor cand imi tineam copilul in brate si ma durea operatia. Da operatia este buna, atunci cand este necesara, nu atunci cand ti-o face doctorul ca sa scape mai repede de tine, sau pt ca asa e la moda. Intai duceti-va sa va taie pe burta, sa va doara toata viata taietura, si apoi vorbiti despre cezariana si beneficiile ei.
De ce femeile cred ca nasterea e fantastica ? Durerile de la nastere NU sunt suportabile doar in cazul in care cineva naste un soarece si nu un copil de min 2 kg in caz de prematur 1500 1700 dupa caz! Da, nasterea e ceva normal si cu multi ani in urma toate nasteati acasa si in curte si in fan si juma mureau la nastere si ele si ei – dar hei ! sa facem totul bio – cei drept alea pe vremuri faceam pana cadeau , dar again Hei lets be BIO in tot ce facem si sa nastem “natural” ca nasterea ca si moartea fac parte din ciclu vietii . Si dragelor : un copil DUPA termen NU e un copil f fericit medical vorbind si 38 de weeks e OK.Alaptatul se face la 2 ore 2 ore juma din ca asistentele stau la cafea ci pentru a da posibilitatea laptelui sa se REFACA si sa nu fie o zeama chioara pentru ca NU ii va tine copilului de foame – CALITATEA laptelui este importanta NU ca i se da sa suga din 1 ora in 1 doar ca incepe sa tipe. Si bebe separat de mami e OK , nici un copil nu sufera doar pentru ca NU sta langa mama cioc in cioc una din greselile parintilor moderni de a dormi cu copii lor de mici pana muult prea mari – GRESIT , In rest enjoy life , sa aveti copii sanatosi si tot ce va doriti, dar v-as ruga sa nu transformati copii in papusi de plush doar pentru ca aveti impresia ca sunt mici si fragili
soryy 37 suntem o tara de incuiati pt ca , in primul rand, nu mai stim sa punem o cratima si un i unde si cand trebuie, dar ne pricepem la alaptare 🙂
Cand spune “stricat” se refera la faptul ca a fost hranit cu lapte praf fara acordul ei si fara s-o fi chemat inainte sa-i dea san iar apoi lapte praf ca si “completare” desi nici asta nu e ok pentru ca stomacelul copilului e foarte mic in primele 3 zile. Copilul trebuie sa stea langa mama si sa primeasca lapte de la san de cate ori doreste si nu doar la 3 ore cum ii este poruncit.
Sorry37, tu ar trebui sa te gandestiu de 2 ori inainte sa acuzi … pentru ca ea a spus foarte bine ce a spus.
Si, cand noi eram mici nu se apela la atatea proceduri, nasterea era privita mult mai normal nu ca o boala care trebuie medicalizata (scuzati daca termenul e gresit) la maxim, si asa ar trebui sa fie si azi. Da, erau mult mai multe incidente la nastere, dar astazi se intervine din exterior imens de mult si in cazuri in care nu e nevoie. Daca nasterea ar fi lasata sa-si urmeze cursul firesc, alaptarea ar decurge mult mai normal, ar veni ca o reactie fireasca a organismului si ar fi mult mai putine cazuri in care intr-adevar s-ar cere laptele praf.
Pentru protagonista articolului, felicitari mai ales din 2 puncte de vedere: nasterea naturala si alaptarea exclusiva. Din pacate la mine lipsa de curaj de a schimba medicul s-a tradus intr-o cezariana pe motive de miopie :(.
doamne, ma uimeste atata prostie cu ~~stricatul“~~copiilor cu lapte praf sau glucoza, oare cand a-ti fost copii a-ti mancat numai la san. cele mai bune exemple trebuie sa le scrie mamele de copii prematuri, care au fost “stricati“ cu lapte praf si hraniti prin gavaj si au ajuns sa manance la san.nu la toti copii se poate merge din prima zii numai pe san! va pot spune asta nnnn mame care desi au dorit nu s-a putut, dar cu rabdare se poate. Acuzati aiurea, de aceea suntem o tara de incuiati, le stim pe toate dar nimic, fiecare sa-si vada de trteaba ljui si totul va fi ok.