– răspuns la polemica dintre Vlad Mixich și Andreea Molocea –
Sanda Watt
Vlad Mixich, jurnalist cunoscut, absolvent de medicină, expert afiliat în politici de sănătate al Centrului Român de Politici Europene și co-fondator al platformei Medalert.ro, predând totodată un Curs de jurnalism de sănătate la Centrul pentru Jurnalism Independent, a publicat recent un articol în care sub titlul, Jumătate din copiii români NU se mai nasc pe cale naturală. De ce?, autorul trage un semnal de alarmă asupra evoluției maternității românești. Este un material succint și la obiect, care dorește să facă trimitere, probabil fără să fie reclamă prea evidentă, către materialul dedicat „inflației cezarienelor” de către publicația Viața Medicală – știu eu, o fi editat de cursanții lui de la Centrul de Jurnalism. Deci nu este nici cel mai dens și dedicat material, dar nici cel mai de lepădat. O masă întreagă de mame activiste s-a entuziasmat pe bună dreptate că un subiect atât de dureros capătă mediatizare pe o publicație mainstream cum este Hotnews.
Pentru o femeie cu minime informații despre corpul său și despre maternitate, articolul lui nu este decât o sumă de locuri comune. Dar sunt totuși trei aspecte pe care le-aș nuanța:
Cel mai important dintre acestea este că „cezariana electivă” nu există oficial. În nicio fișă medicală nu va fi trecută „cezariană la alegerea mamei”. Nici în sistemul public, nici în cel privat. Intervenția chirurgicală este stabilită la mica înțelegere între mamă și obstetricianul care urmărește sarcina și la cabinetul particular al căruia aceasta cotizează aproape 9 luni. Fișa medicală va descrie ulterior un motiv fictiv pentru care sarcina prezintă indicație de cezariană. În nicio țară din lumea civilizată nu poți alege cezariana după ureche. O cezariană nu este o operație estetică, ci o intervenție chirurgicală majoră, menita să salveze vieți, dar care este însoțită de mai multe riscuri, atât pentru mamă cât și pentru copil. (O să revin în detaliu asupra acestui aspect.)
Al doilea, la fel de important, este că opțiunea pentru cezariană este determinată, în principal, de informațiile eronate la care sunt expuse multe gravide și de către medicul pentru care o cezariană este preferabilă atât din motive de confort și program, cât și din motive financiare. Pentru că tariful pentru cezariană este mai mare, atât in sistemul public, cât şi în cel privat, iar comoditatea unui moment stabilit de comun acord este apreciată de amândoi. „Termenul” unei naşteri este de 5 săptămâni, între săptămânile 37 şi 42 de sarcină, la fiecare gravidă. Majoritatea travaliilor şi a naşterilor fiziologice au loc noaptea, atunci când hormonii declanşează în mod natural acest proces, iar cei mai mulți medici îşi asumă doar declarativ asistarea unei naşteri vaginale. Iar atunci când pune în discuție feminismul, Mixich pare să știe ceva, se poate să-i fi ajuns pe la ureche cum că feministele după Donna Haraway nu îl plac pe Michel Odent, dar în nici un caz nu se poate vorbi în România despre vreo presiune din partea mamelor ca masă amorfă de feministe sau de fricoase.
Al treilea, poate cel mai grav, este că știe el ceva-ceva și despre faptul că o cezariană afectează mama și copilul, dar nu menționează aspectul cel mai important: dacă peste 40% din nașterile în sistemul public și peste 80% din nașterile în sistemul privat (cifra de 60% pe care o oferă Mixich este incorectă, pentru majoritatea maternităților private) se desfășoară prin cezariană, asta înseamnă că avem o întreagă generație de copii născuți nu doar prin cezariană, ci și prematur. La această condiție se adaugă prematuritatea determinată de inducerea generalizată a travaliului la cele mai multe gravide, din același confort al personalului medical. Dar pentru că este fără doar și poate mal-praxis implicând multiple riscuri, nu cred să vedem statistici concludente prea curând. Cu toate astea, câte gravide în așteptarea nașterii nu au auzit următoarele cuvinte: „Haideți doamnă, copilul este pregătit, veniți duminică, e mai liniște, vă inducem travaliul…”?
Cum spuneam, un articol destul de aproximativ, dar mai mult decât bine-venit să cheme la o dezbatere națională.
Însă deosebit de grav și de-a dreptul insidios este un răspuns la materialul lui Mixich și pe acesta aș vrea să îl discut aici ceva mai detaliat. În postarea sa de pe site-ul personal, Andreea Molocea reușește să alcătuiască un breviar complet al clișeelor, locurilor comune, miturilor, cât și al ignoranței generalizate privind nașterea și, în special, feminitatea. Nu neg, este un rezumat absolut delicios al forumurilor de „graviduțe”, enunțat pe un ton ușor miorlăit care ne-a făcut să râdem cu lacrimi pe toți ai casei. Ba chiar ușor schizoid, cu o unică referință bibliografică prin care, pe alocuri, nu face decât să contrazică bruma de idei cu care se avântă în luptă articolul ei. Dar mi-a cam împietrit zâmbetul pe buze când am văzut această epistolă către Mixich devenind virală în rândurile unui public feminin a cărui educație obișnuia să solicite de regulă mai multă exigență. Ce pot spune este că îmi pare rău pentru mamele care s-au lăsat convinse că este mai ușor / mai bine / mai sigur să nască prin cezariană și își amortizează dezamăgirea de a nu fi înțeles nimic din propria naștere și incertitudinile cu articole fără absolut nicio minimă referință disciplinară.
Însă am învățat de la Michel Odent să gândesc nașterea statistic și, oricât de arogant ar suna, gândul că alte zeci de mame ar putea alege să își aducă pe lume copiii prin cezariană mă determină să încerc (printre picăturile de timp pe care mi le oferă somnul copilului meu) să lămuresc câteva dintre enormitățile emise de Andreea Molocea, ignorând complet aspectele hilare în care abundă textul.
M-aș opri, pentru început, la imaginea ultramediatizată a nașterii ca agresiune, efort, cu oase desfăcute și perinee rupte, prezentată „empatic” de Andreea Molocea. O femeie cu o minimă informare poate înţelege că are un corp pregătit de-a lungul unei evoluții de sute de mii de ani pentru a naște. Ligamentele se înmoaie nu peste noapte, ci de-a lungul celor nouă luni, iar la naștere sunt pregătite pentru a face loc fătului. Perineul nu se rupe grav, cu nevoie de suturi și disconfort prelungit, decât în 4 % din cazuri, slăvita epidurală fiind cauza numărul unu a ruperilor de perineu (4% sunt statisticile din SUA, însă, în general statisticile privind afectarea perineului sunt cele mai greu de realizat, din cauza practicii epiziotomiei (perineotomiei) ca rutină). Nu durerea și frica sunt ceea ce primează la o naștere nemedicalizată, în care corpul își face liniștit treaba, secretând cocktailul de hormoni ai nașterii, iar în ultimul stadiu al travaliului, endorfinele, acea morfină naturală prin care corpul ne ferește de la a percepe nașterea ca pe o experiență traumatică. La o naștere fiziologică, în prim plan se află cantitatea maximă de oxitocină (hormonul iubirii) pe care o femeie o secretă în întreaga sa viață și doza de endorfine prezente în corp, aducând mamei o experienţă împlinitoare, benefică şi atât de necesară în perioada imediat următoare.
Sistemul medical se schimbă și el încetul cu încetul, mai ales la presiunea mamelor informate, care știu cum ar trebui să decurgă o naștere, care știu ce vor și cum vor să nască. Sunt aceleași mame care vor respinge volumele de mărturii coordonate cu direcție, articole care mai degrabă dezinformează, cum este cel al Andreei Molocea, și opiniile de pe forumuri ca sumă de experiențe personale nefericite lipsite de semnificație generală. Profesia doulei este în curs de certificare în România și va susține mamele în acest demers de revoluționare a sistemului, la fel ca moașele a căror profesie se reabilitează printr-o adevărată muncă de pionierat a câtorva tinere moașe, doule și mame angajate în această luptă.
Recomandările Organizației Mondiale a Sănătății ar trebui întâmpinate de viitoarele mame cu ceva mai mult decât fluturatul din gene al Andreei Molocea care spune: „Și? Și ce dacă [O.M.S.] recomandă acest lucru […]?” Recomandările O.M.S. au la bază studii mai mult decât serioase și exhaustive, în timp ce experiențele personale de tipul „prietenul meu s-a născut prin cezariană și nu are autism” au valoare personală, dar sunt zero din punct de vedere statistic, la nivelul unei întregi populații, în care s-a arătat că nașterea prin cezariană predispune la un risc de autism cu 26% mai mare decât în cazul copiilor născuți pe cale vaginală. Cât despre marele bau-bau al circularei de cordon, acesta figurează, în literatura de specialitate, printre ultimele circumstanțe care ar putea determina hipoxia la naștere, cauzată în principal de intervențiile medicale.
În acest sens, pentru nou-născutul statistic, cezariana poate însemna mortalitate de 2,5 ori mai mare decât în cazul nașterilor vaginale, probleme ale aparatului respirator, de la astm la bronșite severe, risc crescut de alergii și infecții, copilul nefiind colonizat și imunizat de bacteriile mamei, cum se întâmplă la nașterea vaginală, ceea ce poate duce la probleme ale tractului digestiv, obezitate, afecțiuni autoimune sau chiar autism. La riscurile fizice prezentate mai sus, mai mult decât succint, se adaugă opinia unor specialiști care, în urma unor studii recente, susțin că un copil născut prin cezariană poate dezvolta un IQ mai scăzut decât cei născuți pe cale vaginală și este mult mai predispus la a resimți nașterea ca pe o traumă.
Nu aș vrea ca datele prezentate aici să dea curs unui nou „mommy war”, după cum nu aș vrea să se înțeleagă că neg rolul crucial pe care cezariana de urgență îl poate avea adesea. Ceea ce mi-aș dori de la acest material este să ajute viitoarele mame să înţeleagă că este dreptul lor şi al copiilor lor să aibă o naștere fiziologică. Și, la fel de mult, mi-aș dori ca mamele cărora li se recomandă operația de cezariană din motive medicale fundamentate (placenta praevia sau alte complicații ce țin de placentă, glaucom, diabet etc.), să lupte pentru dreptul de a avea o cezariană la cald, adică după declanșarea travaliului. Dar, mai ales, pentru că cele mai multe materiale despre cezariană ignoră faptul că inflația acesteia duce la generații întregi de copii născuți prematur. Trageți singuri(e) concluziile asupra însemnătății acestei realități la nivelul unei întregi populații, dacă ținem cont că majoritatea riscurilor prezentate mai sus sunt determinate în mare măsură de aceea că fătul, pur și simplu, nu este complet dezvoltat. Dacă ar fi să ne luăm după recomandările medicilor de a face o plimbare lungă și de a urca niște scări, am putea rămâne cu impresia că efortul mamei declanșează travaliul (și îl poate declanșa, însă este forțat și riscant), dar realitatea este că travaliul se declanșează atunci când fătul dă semnalul că e gata să vină pe lume. Iar estimările unor obstetricieni care consideră de la sine putere că fătul este pregătit pentru naștere la 38 – 39 de săptămâni sunt iresponsabile și periculoase.
Și nu în ultimul rând, dincolo de toate aspectele medicale, este dreptul copilului de a participa la nașterea sa. S-a împământenit în mod eronat expresia că dai naștere, care insinuează că fătul este un agent pasiv al celui mai important eveniment din viața sa. De fapt, copilul SE NAȘTE, el este cât se poate de treaz, de prezent, de activ. Înaintează la momentul potrivit și se răsucește (fără ajutorul medicilor sau al moașelor) de mai multe ori în timpul expulziei, pentru a-și face loc pe canalul nașterii. Instinctiv, desigur, la fel ca și mama, dacă este lăsată să nască în pace.
Cezariana prezintă o serie de riscuri medicale și pentru mame. În primul rând, este o intervenție chirurgicală, care te țintuiește la pat mai multe zile, în timp ce o naștere vaginală îți permite să fii activă la câteva ore de la naștere, fără a avea sentimentul că ești bolnavă. Mai mult, dacă nu se practică epiziotomia de rutină și ai o naștere atât de blândă (fără cineva care să grăbească tot procesul, impunându-ți să împingi la comandă), încât să nu implice o ruptură de perineu, mama nu are nevoie de niciun fel de alte îngrijiri medicale, ci doar de supravegherea lăuziei imediate. În acest fel, riscurile privind complicaţiile post-natale sunt minime. Cezariana, în schimb, prezintă un risc al mortalității de trei ori mai mare decât nașterile vaginale, riscuri postoperatorii care includ hemoragii, tromboze, histerectomii, riscuri chirurgicale şi anestezice, hernii, infecții, patologii la sarcini ulterioare. Și nu este neglijabilă nici rata mult mai ridicată a depresiilor postpartum și a simptomelor de stres post-traumatic.
Oricât de clișeistic ar suna, avem nevoie mai mult decât oricând să milităm într-o formă sau alta pentru nașterea naturală. Multe dintre noi poate am mai citit pe undeva despre magicul hormon numit oxitocină, dar, dacă este cazul, aș vrea să insist asupra câtorva aspecte (poate și pentru că este, de departe, subiectul meu preferat în discuțiile despre naștere, cât și despre sex). Se știe că oxitocina (care în greacă înseamnă „naștere ușoară”), supranumită „hormonul iubirii” de Michel Odent sau „molecula moralității” de neuroeconomistul Paul J. Zak, este substanța pe care corpul femeii o secretă în 3 situații exclusive: atunci când are orgasm, atunci când are o naștere fiziologica, adică fără introducerea de medicamente (de la analgezice puternice ca anestezia epidurala, la substanțe care au scopul de a iniția travaliul sau de a augmenta contracțiile) și care să nu interfereze cu secreția naturală de hormoni în travaliu, sau atunci când alăptează. Cu alte cuvinte, în situații care implică o dragoste absolută, reprezentând chimia acelor emoții care au făcut subiectul poeziei încă de la începuturile umanității.
Este minunat că „datorită fiziologiei moderne”, cum subliniază la fiecare pas Michel Odent, putem înțelege motorul endocrinologic al manifestărilor iubirii, dar mi se pare că nu sunt niciodată suficient descrise anumite pericole care vizează privilegiul de a te simți scăldat în iubire / oxitocină. Majoritatea nașterilor vaginale sunt astăzi însoțite de perfuzii cu pitocină, înlocuitorul artificial al oxitocinei, care este utilizat fie pentru a induce travaliul, fie pentru a-l accelera. Însă pitocina acționează doar asupra corpului, neputând trece de bariera hematoencefalică (bariera de sânge a creierului) și, prin urmare, nefiind capabil să imite efectele pe care hormonul natural le are asupra creierului. Sub acțiunea pitocinei, corpul transmite creierului mesajul că nu mai este necesară secreția de oxitocină, iar rezultatul este, într-o reinterpretare a sintagmei bergsoniene, pură „mecanică aplicată viului” – o reacție fizică puternică, printr-un travaliu accelerat, dar în absența completă a stării emoționale extatice pe care o reproduce orice creier aflat sub efectul acestui hormon. Această mecanică se extinde către făt, care nu primește prin placentă decât o mare cantitate de hormon artificial, cu aceleași efecte. Ca și mama, în loc să se afle într-o stare de iubire extatică, acesta nu simte decât angoasa și teama care va marca întâlnirea dintre cei doi. În absența oxitocinei naturale și a stării perfecte de iubire și încredere reciprocă generată de aceasta, cei doi se simt străini. Probabil că este carența care a condus în secolul trecut la elaborarea unui număr nesfârșit de teorii despre „bonding” (legătura emoțională dintre mamă și nou-născut).
Mai mult, pentru că este imposibil de estimat, în timpul travaliului, care este cantitatea de pitocină optimă pentru fiecare gravidă și fătul său, se poate ajunge cu foarte mare ușurință la un exces ce poate afecta definitiv glanda pituitară responsabilă de secreția oxitocinei, aceasta fiind incapabilă ulterior să secrete hormonul în cantitățile necesare. Aceasta ar putea însemna (cf. Michel Odent & Paul J. Zak), atât pentru mamă cât și pentru noua ființă umană venită pe lume, o apetență amputată pentru iubire, încredere, empatie, altruism și, în genere, moralitate. Acesta este motivul care l-a determinat pe Michel Odent să recomande mai degrabă o cezariană după declanșarea travaliului (cu accent foarte puternic pe detaliul important „după declanșare”), decât o naștere vaginală cu administrare de pitocină.
Pe de altă parte, la o naștere fiziologică (deci fără intervenții medicale), femeia produce cantitatea maximă de oxitocină din întreaga sa viață, concurată doar de nașteri ulterioare, transmițând fătului minunatul hormon într-o cantitate proporțională. Iar exersarea naturală a glandelor pituitare, conduce la o capacitate ulterioară crescută de a secreta acest hormon, atât în contexte sociale cât și, rețineți, în cele intime. Doar și pentru asta, aș recomanda oricărei femei care se consideră stăpână pe propriul corp, să nu rateze ocazia de a se cunoaște pe sine în cea mai pură stare de feminitate, dezbrăcată de absolut toate zorzoanele sociale.
Pe picior de egalitate cu toate aspectele prezentate mai sus, se pune problema demnității fizice și, mai ales, intelectuale a femeii. Dincolo de toate teoriile postcapitaliste ale corporalității, de la femeia cyborg (Donna Haraway), la procreația fără uter (David Le Breton), cum poți permite să ți se răpească cea mai profundă experiență a feminității? Morfologic, fiziologic și endocrinologic, corpul unei femei crește pentru naștere. Poate am rămas în urmă cu noile curente, dar de când a devenit feminismul o negare a corpului feminin și o platformă pentru marketizarea acestuia? Prin teorie, cezariana electivă vine pe linia botoxului, a silicoanelor și a liposucțiilor. De ce feministele de serviciu sunt preocupate de naștere numai când se nimerește un jurnalist să arunce într-un text termenul prin care ele se definesc? Feminismul românesc, cel puțin cel mainstream, pare să fie exclusiv interesat de lupta împotriva pro-vita și de subiecte cool și ușor vandabile ca publicitatea. Și, în genere, cu excepția venerabilei doamne Miroiu, al cărei statut de membru onorific în ONG-uri dedicate maternității ar fi mai potrivit să se numească fictiv, feminismul românesc pare să fie reprezentat de postadolescente pentru care maternitatea este dușmanul feminismului. Dată fiind situația, nu mă miră că asociațiile feministe din România nu participă în nici un fel la multele evenimente de peste an dedicate maternității, alăptării, nașterii sau manifestărilor împotriva separării la naștere, unde contribuțiile feministe asumate ar putea schimba semnificativ mentalitățile și condiția femeii în România.
Extraordinar de bun articolul. Foarte bine informat si bine prezentat. Si nu inteleg de ce se simt atacate unele persoane, aici nu era vorba de persoane ci despre metoda si curentul de gandire. Cel putin eu una nu m-am simtit vizata sau atacata in vreun fel si sunt de acord cu 100% din argumentele prezentate. Asta in conditiile in care am doua cezariene la activ (niciuna de urgenta, ambele pe indicatie de macrozomie, eu am 1.54m si 40kg iar copiii au avut 4,350 si 4,155Kg respectiv). Decizia de a face cezariana la primul a fost luata in saptamana 42, cand a fost evident ca copilul nu se poate angaja pe canal si a inceput sa prezinte semne de stres, mi-au fost prezentate toate faptele si argumentele si abia cand am inteles toate riscurile si procesul am facut operatia. La al doilea copil a fost luata in considerare si VBAC dar n-am fost candidata, din aceleasi motive ca la primul copil, iar din cauze de sanatate (a mea, nu a copilului) s-a decis cezariana in saptamana 38 (decizie buna dupa cum s-a dovedit, altfel n-as fi fost aici sa scriu). Ambii copii sunt bine, nu ma simt furata de experienta nasterii (i-am avut pe piele din primul moment) si sunt constienta de riscurile la care i-am expus, doar ca si eu si personalul implicat am considerat cea mai buna decizie avand in vedere toti factorii. Si de asta in continuare consider ca nasterea naturala este cea mai buna varianta, cel putin pana nu intervin alti factori – REALI, nu imaginati de medici care n-au chef si dedicatie. Dar eu n-am nascut in Romania, am nascut intr-o tara civilizata unde nevoile femeii si ale bebelusului ei (nascut sau nu) sunt cel mai important lucru de care se tine cont. O tara unde primeaza respectul, fata de oricine.
Inca o data, bravo pentru articol!
P.S. Daca imi spui si mie cum pot sa-mi conving prietenele din Romania ca un bebelus care inca nu s-a nascut si care are inca cordon ombilical nu respira prin plamani, deci ca o circulara de cordon nu inseamna nimic mai periculos decat o mana sucita, as fi recunoscatoare! Am o cunostinta care a nascut natural aici si copilul avea doua noduri in cordon. Nu suficient de stranse cat sa previna schimbul de nutrienti si gaze, dar pentru asta a fost doar monitorizat mai indeaproape.
Desigur, doamna Sanda, stim deja cu totii, nu v-ati referit la cazuri particulare. Voiam doar sa va anunt, de dragul statisticii, ca mai exista un nascut prin cezariana, mandru posesor al unui IQ probabil mai mare decat al tuturor colegilor de clasa din toate scolile prin care am trecut. Fara modestie inutila.
Desigur, sunt, probabil, una dintre exceptiile care confirma regula (sau statisticile).
Domnule Vlad, ma bucur foarte mult sa aud asta.
Asa cum am spus, nu este o parerea personala, ci concluzia unor studii.
Personal, sunt mai degraba adepta celuilalt set de studii care arata ca ingrijirea in primii ani de viata este esentiala in dezvoltarea functiilor cognitive.
[…] din aceste acuze, preluând câteva din explicațiile oferite în comentariile la articol pe nastecumsimti.org, profitând, în același timp, de ocazia și spațiul acordat pentru a nuanța câteva […]
Eu zic ca toate campaniile pentru nasterea naturala si beneficiile ei au ajuns deja la mamicile target. Insa drama continua zi de zi in maternitati, fie ele de stat sau private. Fie sunt mamici care insista sa nasca natural fara sa cunoasca riscurile pana dupa ce nasc, fie sunt femei care nu au curaj sa spuna ceva in fata medicului pentru ca acesta nu le da ocazia sa spuna ceva. Nu e vina mamicilor, nici a taticilor, e un sistem bolnav care are nevoie de ajutor pentru a-si schimba mentalitatea. Si aici va cerem ajutorul voua, tuturor “vocilor” care se pot face auzite prin ceea faceti zi de zi. Ziaristi, moase, medici, PRi, ONG-uri.
Nu vreau sa fac aici o lista a istorioarelor tragice prin care am trecut eu si alte mamici pe care le cunosc personal, vreau sa spun doar ca eu m-am saturat pana peste cap despre polemicile sau sfaturile de pe marginea drumului ridicate la rang de biblii ale maternitatii. Abia astept sa citesc un articol despre moase si ginecologi care stiu ce fac si care realizeaza ca, chiar daca este a 256-a femeie la a carei nastere asista in luna respectiva, au pe mana cea mai infricosata, cea mai ingrijorata, cea mai emotionata si cea mai fericita persoana din lume.
Sophia, sincer, nu stiu la ce campanii pentru nasterea naturala si beneficiile ei faci referire, pentru ca eu nu cunosc niciuna. Un articol de opinie, cum este al meu, nu este o campanie, este o piatra aruncata intr-un ocean.
Sistemele nu se schimba niciodata de la sine, de aceea este nevoie de presiune civica, intai din partea mamelor (ca mine), a tatilor (ca Tudor care comenteaza mai sus) si ulterior, preluand trendul, din partea organizatiilor si asociatiilor de tot felul. Nu am contestat nicio clipa cat de pacatos este sistemul, insa ceea ce am si incercat sa spun cu acest articol este ca responsabilitatea ne apartine (si) noua.
De aproximativ 2 ore (cu unele intreruperi) citesc comentariile, care parca nu se mai termina, la adresa acestui articol. Constat cu stupoare cum exista doua tabere – una mai afectata ca alta. Cea afectata mai mult o constituie femeile supuse unei cezariene. Dragelor, este atat de greu de inteles catre ce se face trimitere in urma citirii acestui articol? Responsabilitatea ne apartine noua, femeilor, mamelor, viitoarelor mame de a lua decizia corecta, demna si informata cat si a doctorilor de a oferi informatii corecte atat asupra implicatiilor unei cezariene cat si asupra beneficiilor unei nasteri naturale, fara medicamente. Cunosc mame carora copii le-au fost extrasi din uter prin cezariana, fara sa prezinte vreo recomandare pentru aceasta si care sustin ca ar alege din nou cezariana. Intreb simplu: De ce? Raspuns: Pentru ca e mult mai usor, comod si nu ma doare. Si bineinteles, ca si completare la acest raspuns… vesnica ”Asa mi-a recomandat medicul” Pe baza a ce, asa a recomandat medicul?
Mi se pare absurd ca in secolul in care traim sa avem incredere 100% in ceea ce spune dl in halat alb, fara ca noi sa depunem minim de efort macar in a ne informa despre diferentele dintre o cezariana si o nastere cat se poate de naturala. Ca ne doare, ca nu ne doare, ca e confortabil, ca nu e confortabil… dupa parerea mea, sunt doar niste amanunte in ceea ce priveste aducerea pe lume a unui copil.
Cred ca daca completez comentariul meu cu informatia ca deocamdata nu am nascut niciodata si ca acest lucru se va intampla in cateva zile / saptamani, toate acele pro cezariana imi vor sari in cap :))
Sa va mai spun ceva. Traiesc intr-o tara nordica. Cand am discutat cu femeile de aici despre posibilitatea de a face cezariana… s-au uitat contrariate in ochii mei, pentru ca nu intelegeau de ce asa ceva… Si atunci am inteles ca aveam creierii spalati de ceea ce se intampla in Romania. Am participat la cursuri prenatale, mai mult din curiozitate pentru a afla care este abordarea nasterii aici. Cezariana nici nu a fost pusa in discutie… doar ca o eventuala interventie in cazuri de mare urgenta.
Haideti totusi sa ne folosim de mijloacele de informare pe care le avem la dispozitie si sa luam decizii asumate si nu impuse. PAREREA MEA!!
Eu va scriu aici ca proaspat tatic, care a asistat la nasterea fetitei lui in urma cu aproape trei luni si care a urmarit subiectul inca de la materialul scris de vlad mixich. De fapt, inca de acum 12 luni, de cand sotia a ramas gravida. La baza (facultate) sunt tot jurnalist, asa ca am “prostul” obicei de a ma informa din mai multe surse inainte de a lua o decizie importanta. Cam asa s-a intamplat si cu nasterea fetitei mele. Am investigat foarte multe luni binomul nastere naturala vs cezariana, iar concluzia noastra a fost urmatoarea: mergem la spital, incerci sa nasti natural, daca sunt complicatii care impun cezariana, o faci. am cautat si am impus insa si niste conditii la nastere: un doctor rabdator, mama nu va fi fortata sa nasca (fara presiuni pe abdomen, fara epiziotomie, Cristina draga, fara graba, etc), nu transformam sala de nastere intr-un teatru pentru colegi-medici(pe unii chiar i-am dat afara), copilul va fi pus pe burta mamei imediat dupa nastere, iar cordonul ombilical va mai fi lasat sa pulseze cateva minute. needles to say, totul s-a intamplat asa cum ne-am dorit, iar fetita s-a nascut perfect sanatoasa si linistita, la 3.300 kg si 51 de cm. si ce sa vezi, totul s a intamplat fara celebre epiziotomie.
sfatul meu este sa va informati cat mai temeinic asupra subiectului, sa cereti pareri atat de la medici care practica cezariana de rutina dar si de la cei care o fac doar de urgenta. asta daca chiar va pasa de sanatatea voastra si a copilului vostru. faceti o sinteza din toate aceste informatii, si abia apoi luati o decizie. nasterea poate fi una din experientele cele mai frumoase, dar si un black out din care te trezesti vai de capul tau, incapabila sa mergi trei zile. de ce? doar pentru ca a zis asa zisul doctor al tau. nu va mai gasiti scuze, si nu va mai adapostiti dupa prejudecati si ideologii. o nastere este clar o iesire din zona de confort, nu zic nu, dar iesirea asta poate fi pregatita temeinic. un alt exemplu in acest sens? in orele de travaliu, am rugat-o pe moasa sa-i povesteasca sotiei mele absolut toti pasi pe care trebuie sa-i urmeze si la ce sa se astepte. asa ca de la femeie la femeie, si pe sinceritate. sunt convins ca i-a prins foarte bine.
si sa va mai zic ceva tot din experienta proprie. in spitalul in care sotia a nascut (unul privat, slava domnului), au fost si femei care au fost operate si li s-a scos copilul din burta prin cezariana, (sa nu i mai zicem nastere, va rog) desi nici o situatie medicala nu o impunea (fapt confirmat de proaspeti tatici). bietele de ele, abia se tarau pe culoar si erau stravezii. sotia mea a condus la 48 de ore de la nastere, si inainte de asta, ne-am plimbat pe jos o ora. asta cam spune tot despre cum te recuperezi dupa o nastere naturala.
all in all, fiecare face ce vrea si cum vrea pe lumea asta, dar datoria unor specialisti si oameni pasionati de meserie este impartialitatea. cu alte cuvinte, sa va spuna clar care sunt avantajele vs dezavantajele intr-o situatie data. cam asta s-a intamplat in articolul de mai sus, nicidecum o infierare a femeilor care au nascut prin cezariana. vi se pare normal ca atunci cand te duci la un obstretician (unul foarte cunoscut) sa-ti recomande calduros si din prima cezariana, chiar daca tu ai 25 de ani si esti apta sa nasti cum vrei tu? vedeti ceva impartial aici? think about it!
si da, cristina draga, sotia mea a nascut fara epiziotomie. si te asigur ca n
-a fost doar noroc chior, pentru ca a fost intr-o zi de 13.
sanatate si copii sanatosi va doresc.
felicitari sotiei. dar ca jurnalist presupun ca stii cam ce se intampla in maternitatile din romania. cate gravide pot face ceea ce ai facut dumneata????? in plus, de unde stii dumneata in cat timp te refaci dupa cezariana? eu am 2 cezariene(nu conteaza motivul, caci au fost facute de nevoie) si m-am refacut imediat. in plus mi-am scos bebelusii afara din prima zi in care am ajuns acasa. si nu ma taram mai mult decat alta care a nascut normal. asa ca generalizarea nu isi are rostul. eu nu inteleg atitudinea asta tipic romaneasca: am facut cutare lucru. wow! sunt mai tare decat voi care stati ca proastele si ascultati de medic. stiu multe cazuri in care copilul (perfect sanatos in timpul sarcinii) a ramas leguma dupa nastere datorita nepasarii. si nu puteti nega ca exista asa ceva in Romania. ce este atat de eroic in asemenea cazuri???????? poate doar faptul ca te lupti cu sistemul care, dupa ce iti nenorceste pe viata copilul, nu te ajuta cu nimic in recuperarea lui. sa stai sa privesti copiii sanatosi si sa te bucuri la fiecare silaba pe care o scoate al tau dupa un lung sir de exercitii pentru recuperare. din pacate, este un adevar crud despre cum au loc nasterile in Romania. si de ce ma rog nasterea prin cezariana nu este nastere?????????? nici o mama care a nascut normal nu e mai mama decat una care a NASCUT (ca tot nastere este si asta, da? ) prin cezariana. caci altfel nu imi explic cum o mama care a nascut natural si isi omoara copilul e mai mama decat mine care as face orice pentru copiii mei. si in plus de asta, in aceasta minunata tara saraca, cate gravide isi permit luxul de a naste la privat??????????????????????
Nu inteleg de ce se tot vorbeste despre ‘nu e bine sa generalizam’. Dimpotriva, mi se pare ca articolul specifica destul de clar ca nu are intentia de a generaliza. Este evident ca nu trebuie sa nasti pe cale naturala daca asta ar pune in pericol fie pe mama, fie pe copil, fie pe amandoi.
Articolul e despre cu totul altceva si e trist ca aceste mame care au nascut prin cezariana se dau oropsite. Si nu, nu trebuie sa iti asculti medicul orbeste, ca d-asta avem cap si slava Cerului – atat de usor acces la informatii, ca sa filtram pareri, stiinta si experiente cu scopul de a lua cea mai buna decizie pentru noi insine.
Avem ‘fast food’, ‘fast cars’, ‘fast broadband’. Am ajuns sa avem si ‘fast births’ din pacate.
Iar asta imi aduce aminte de Moromete, cand a aflat ca i-au fugit baietii de acasa: “Dar de ce sa fuga? Incet nu puteau sa mearga?’.
Perfect de acord.
@ Alice Iancu. De ce crezi că pe Naşte cum Simţi există o opţiune clară pentru un anumit tip de naştere?
Eu aş spune că există o opţiune clară pentru promovarea practicilor benefice mamei şi copilului. S-ar putea să pară că sunt subiectivă, prentru că deţin acest site şi pentru că sunt moaşă. Dar de fapt e vorba doar de medicină bazată pe dovezi. Dovezi sintetizate în recomandările OMS, care sunt valabile pentru orice ţară din lume. Există o reprezentanţă OMS şi în România şi sunt sigură că susţine aceleaşi politici de sănătate publică.
Eu nu am citit definiţia feminismului, nici pe a celui bun, nici pe a celui rău, dar mă consider şi mă declar feministă, pentru că, prin asociaţia pe care o conduc, militez de câţiva ani pentru drepturile femeilor în sarcină, naştere şi post-partum.
Ştiu sigur că schimbările au loc de jos în sus. Şi într-un sistem sanitar defect, care eşuează lamentabil în îngrijirea femeilor – înainte, în timpul şi după naştere, e nevoie ca noi să ne cerem drepturile. Şi eu asta am făcut. Pentru mine şi pentru alte femei. Cred că e şi mai eficient să o facem împreună.
p.s. am uitat sa fac referire la fraza dvs “feminismul românesc pare să fie reprezentat de postadolescente pentru care maternitatea este dușmanul feminismului”. Facand abstractie de tentativa stangace de a le deligitima pe feministe (din pacate, imi amintiti de Vlad Mixich; si mai inteleg ca feministele fiind postadolescente, dvs ca ati nascut sunteti o femeie “adevarata”, deci aveti legitimitatea de a vorbi despre maternitate, nastere etc.), va asigur ca feminismul (romanesc) nu vede in maternitate propriul dusman, din contra, pleaca de la premisa ca fiecare femeie ar trebuie sa aiba oportunitatea sa hotarasca ce fel de mama isi doreste sa fie – o mama super-implicata, care o data cea a nascut sa se preocupe in mod cvasi-exclusiv de copilul sau una care doreste sa gestioneze cat mai multe activitati deodata si sa imparta responsabilitatea cresterii cat mai mult, ori o mama care nu doreste sa dea nastere unui copil. Recitind articolul dvs, incep sa am senzatia ca in fond aveti o vizune foarte normativa asupra maternitatii si feminitatii (nasterea “cea mai profundă experiență a feminității”, serios?) si tindeti sa fiti, cum zic englezii, patronizing in atitudinea fata de cum ar trebui sa fie nasterea (altor femei, diferite de dvs). Astfel, am impresia ca vedeti cam greu la un metru distanta de privilegiile dvs de femeie instruita, din mediul urban etc. Deci,imi retrag afirmatia ca as fi complet de acord cu dvs ;). Sunt de acord ca mamele ar trebui sa fie informate cu privire la beneficiile nasterii naturale.
Foarte bine, Emily, ai văzut prin ce furci caudine este trecută Diana 😉
Mă bucur că ai recitit articolul, dar să știi ca nu am avut nicio clipă intenția de a fi patronizing. Ca mamă, da, consider nașterea cea mai profundă experiență a feminității. Ceea ce nu exclude prin nimic calitățile și bucuriile intelectuale ale oricărei femei, care poate fi și mamă 🙂 S-a descoperit că placenta permite nu doar transferul de celule către făt, ci și de la făt către mamă. Este fenomenul care se numește microhimerism fetomaternal. Iar aceste celule răzlețe călătoresc în corpul mamei chiar și 20 de ani. Sunt femei în corpul ori în creierul cărora s-au găsit celule cu ADN masculin. Uneori, în cazuri foarte rare, pot genera patologii autoimune, dar în cele mai multe situații, acționează ca celule stem ajutând la repararea variilor țesuturi și, mai mult, acestea pot genera noi neuroni. Mă gândeam zilele astea că, deși am o fiică, așa m-oi fi trezit eu deșteaptă tare să-mi scol în cap tot feminismul românesc 😀
Buna ziua,
Articolul este foarte interesant si sunt total de acord cu punctul de vedere pe care il expuneti. Nici eu nu am apreciat in mod deosebit pozitionarea Andreei Molocea in aceasta privinta, precum nici atitudinea fata de Mixich, care incearca sa o delegitimeze acuzand-o de furie, irationalitate (atat de masculinist!) iar autoarea reactioneaza scuzandu-se si cu pareri de rau pentru “neintelegeri” etc. (as zice deloc feminist). Pe de alta parte, nu apreciez nici modul in care criticati interventia Andreei Molocea, astfel articolul dvs dintr-o critica perfect pertinenta, pe alocuri, se transforma in atac la persoana. Suneti foarte blanda cu Vlad Mixich avand in vedere materialul complet cliseizat pe care l-a scris, insa foarte dura cu Andreea Molocea, pe care o acuzati ca a scris “enormitati”. As zice ca e invers, enormitatile le-a debitat Mixich daca este sa ne luam dupa faptul ca are pregatire medicala. Ca sa nu mai zic ca nu e deloc fair strategia “daca tot ma iau de o feminista, hai sa atac in treacat toate feministele”. Feministele, feministii sunt persoane cu experiente foarte diferite, care se raporteaza in mod diferit la feminism. Vreau sa cred ca ceea ce ne uneste, in fond, este atitudinea etica fata de persoanele cu care interactionam in mod direct sau indirect.
Mara: “Ce mă ingrijoreaza la copiii născuți prin cezariana… incapacitatea de a se iubi si de a-i iubi pe ceilalți, iar in lipsa instinctului matern pot avea parte de o îngrijire inferioară.”
Nu-mi vine sa cred ca citesc asa ceva!
Chiar sunt curioasa sa citesc si eu despre maimultele respective. Am sa caut mai multe informatii.
Intre timp pot sa constat si eu ca afirmatia ta e aberanta, nu?
In primul rand, cred ca nu s-a inteles ce a dorit Andreea Molocea sa scrie. Replica ei nu este una “pro” sau “contra” unui anumit tip de nastere, ci contra unui anumit mod de a scrie despre si aborda femeile, mamele si nasterea. Mi se pare un lucru MINIM de inteles.
@ Sanda Watt : In al doilea rand, inteleg ca pe “naste asa cum simti” exista o optiune clara pentru un anumit tip de nastere. Ce nu inteleg exact si poate ma lamureste autoarea acestui “deosebit” articol, este in ce masura exact femeile pot fi informate sau convinse ca un anumit tip de nastere este potrivit cu sentinte precum cele folosite de domnul Mixich, privind “experientele hedoniste ale unei generatii cu acces imediat la pilulele care reduc durerea”. Vreau sa inteleg exact cum convingeti femeile sa nasca asa cum credeti dvs potrivit, doamna Watt? Spunandu-le sa nu mai fie niste hedoniste nesimtite? Mare parte din replica Andreei Molocea a fost scrisa si fata de un ton arogant si din punctul meu de vedere nesimtit cu care domnul Mixich trateaza femeile de la inaltimea citatelor date de inalta inspiratie stiintifica. Le spuneti si dvs ca oricum nu ele sunt personajul principal intr-o nastere, ci copilul, asa ca nah, mai usor cu mofturile astea de tipul “durere” si “frica”, noi mame eroine vrem? Stiti, cred ca de fapt, doamna Watt, nu sesizati deloc miza articolului Andreei Molocea si nici nu sesizati ce a deranjat atatea femei din tonul lui Mixich, pentru ca este un ton pe care si dvs il folositi. Ca femeie si feminista mi se pare profund deplasata lipsa de respect cu care va referiti la “forumurile de „graviduțe”. Articolul Andreei Molocea este unul si despre lipsa de respect si empatie fata de mamele sau viitoarele mame din Romania, lipse prezente la doctori, jurnalisti si “specialisti” de tot felul. Din ce vad, prezente foarte clar si in articolul dvs. Poate intainte sa infierati fricile “gravidutelor” va puteti intreba in ce masura frica lor este data de conditiile foarte proaste in care se naste in aceasta tara, conditii foarte proaste care includ si completa lipsa de respect cu care se vorbeste cu ele si despre ele. Mi se pare minimal. Sau cel putin minimal ar fi sa nu va mai hliziti superior “cu toti ai casei” la problemele si dilemele pe care o femeie indrazneste sa le aiba in fata unui articol atat de slab ca al lui Mixich. Si, ca idee, Andreea Molocea nu “flutura din gene” la adresa OMC, ci spune un lucru simplu: cat de multe spun statisticile OMC despre conditiile de nastere si conditiile specifice dintr-o tara? Iar daca invocam OMC, invocam asa, in abstract si tabarand pe mame care au tupeul sa fie hedoniste sau ne gandim macar nitel, asa, ca poate infierarea femeilor nu e decat un raspuns comod si misogin? Ce spuneti, ne gandim?
Nu vreti sa porniti un mommy war? Pai atunci poate invatati un minim respect in adresare. Poate nu mai incurajati, insidios, o distinctie intre “gravidute fricoase” si “gravide invatate”, care este asa….sugerata de tonul articolului. Ca feminista, faptul ca incurajati aceasta distinctie/conflict si folositi un ton de superioritate fata de anumite femei este un lucru absolut dizgratios.
De asemenea v-as ruga sa mai cititi despre feminismul romanesc si sa va ganditi mai bine inainte de a scrie asemenea “minunatii” privind feminismul “cool” (cool pentru cine si unde?) sau feminismul ocupat exclusiv cu lupta anti-Pro-vita (probabil tot la fel de “cool” intr-o tara unde mii de femei au murit din cauza ilegalitatii avorturilor si unde anul trecut ni s-a propus un proiect de lege precum cel al domnului Dugulescu)? Ca idee aceleasi feministe lupta deseori si impotriva stereotipurilor de gen in publicitate si pentru drepturile reproductive. Nu avem “parcela” de specializare atunci cand este vorba de patriarhat. Iar tactica asta cu “feministele rele” vs “feminista buna” este o tactica veche de cand patriarhatul si fumata. Si spune multe. Si speram sa fie mai transparenta pentru multa lume.
@Diana Neaga si Medusa: Din nou, Andreea Molocea nu s-a pozitionat fata de un anumit tip de nastere. Cu atat mai putin “feminismul”. Nu este nevoie sa il scuzati atat, parca in curand ne scoatem batistutele la control sa se vada ca suntem fete cuminti si ne cerem scuze ca nu acceptam aberatii precum “hedonismul” mamelor, pozitionari de tipul mommy war (indiferent de cat de mascate sunt) si sexisme privind “gravidutele”. Eu una sunt foarte impresionata de aceasta mareata “suroritate” aratata in subsolul unui articol care contine atacuri la persoana fata de alta feminista, care este descrisa drept “fluturand din gene” si scriind “schizoid” si “miorlait” pentru ca nu accepta tonul martial cu care domnul Mixich trage femeile la raspundere. Poate s-a intors lumea cu susul in jos, dar minimal, absolut minimal, mi s-ar fi parut sa ne solidarizam in fata unui atac la persoana si a unui atac (inca unul) absolut gratuit la adresa “feminismului”. Pentru ca din punctul meu de vedere despre asta e vorba, raportat la comentariile voastre, restul se numeste “sa o dam pe dupa gard”. Mai mult nu comentez, pentru ca nu vreau sa ranesc pe nimeni si multa amaraciune si sarcasm mi-ar picura din taste.
PS DACA NU ESTE CLAR acest comentariu nu promoveaza sau infiereaza un tip de nastere sau altul.
Dragă Alice Iancu et aliae,
Am urmărit pe cât am putut zilele astea discuțiile voastre de pe celebra rețea de socializare – wow!, aveți o agenda extinsă și nu vă temeți de cuvinte mari. S-ar putea să-mi fi scăpat câte ceva, pentru că voi sunteți (dintr-o dată) foarte multe, iar eu una singură, însă am să încerc să răspund aici la problemele principale pe care le-ați ridicat.
Întâi de toate, am senzația că o mare parte dintre voi nu a citit articolul sau l-a citit pe sărite. Altfel nu îmi pot explica o serie de neînțelegeri și răstălmăciri.
Aș aprecia să îmi spuneți unde, mai exact fraternizez (sic!) cu Vlad Mixich? Acolo unde spun cât de aproximativ este articolul său și informațiile pe care le prezintă? Sau acolo unde consider că, în virtutea formației sale medicale, ar fi fost cazul să pună problema legalității/ mal-praxisului cezarienelor elective? Sau acolo unde spun că face reclamă mascată unui material editat probabil de cursanții lui? Sau acolo unde punctez până și eu că își dă cu stângu-n dreptul menționând presiunea feministă?
Pentru că dincolo de asta, sincer, faptul că este bărbat mi se pare complet superfluu în această discuție, iar voi nu ați argumentat în nici un fel, până acum, acuza de androcentrism sau androcrație. Mai grav este că și pentru voi, care strigați împotriva sistemului medical viciat, este complet neglijabil detaliul că cezariana electivă nu este o opțiune pe fișele medicale și că acest fapt nu vă ridică niciun semn de întrebare atunci când o promovați ca pe un fel de extensie automată pro-choice.
Andreea Molocea întreabă: „Adică e profund nedemocratic ca o femeie să poată alege între naștere naturală și cezariană dacă ea știe că se teme și nu vrea să o doară? ” Cred că am răspuns explicit la această întrebare în articolul meu, dar aș vrea să vă întreb: Ce vi se pare democratic în a stabili la mica înțelegere cu obstetricianul o practică pe care acesta nici măcar nu o poate consemna legal în actele medicale? Dacă în urma propriei documentări și consultări cu specialiști ajungeți la concluzia că cezariana ar trebui inclusă în intervențiile suportate de casa de asigurări sau, cel puțin, în actele medicale oficiale, nu vi s-ar părea mai corect să faceți întâi aceste demersuri, pentru a nu susține și promova sistemul de „mică înțelegere”?
În articolul meu merg mai departe și răspund întrebării până la capăt, încercând să arăt că, în cazul unei sarcini normale, care nu necesita intervenții de urgență, nașterea nu este dureroasă decât dacă se intervine medical. (deci unde cer mame eroine și unde este aroganța?)
Și aș mai vrea să știu unde anume „înfierez” mamele și unde promovez o distincție între „gravide fricoase” și „gravide învățate”? Graviduțe a fost preluat cu ghilimelele de rigoare din textul Andreei Molocea, pentru ca, fyi, în grupurile de mame, diminutivarea aceasta suficientă a căpătat o încărcătură destul de negativă. În timp ce „fricoase” însumează afirmația lui Vlad Mixich: „ Iar atunci când pune în discuție feminismul, Mixich pare să știe ceva, se poate să-i fi ajuns pe la ureche cum că feministele după Donna Haraway nu îl plac pe Michel Odent, dar în niciun caz nu se poate vorbi în România despre vreo presiune din partea mamelor ca masă amorfă de feministe sau de fricoase. ” În timp ce forumurile nu sunt ridicole în sine, cât este ridicol să scrii un articol folosindu-le ca unică sursă de informare pentru situația actuală.
Mă acuzați că plasez copilul ca actor principal, dar nu îmi amintesc să fi făcut asta în textul meu. Da, vorbesc despre dreptul copilului la o naștere normală, așa cum vorbesc despre dreptul mamei la o naștere normală. Din punct de vedere medical, mama primează și va fi salvată, daca este cazul, în detrimentul fătului. Însă îmi este greu să îmi imaginez o mamă stabilind astfel de ierarhii și pentru simplul motiv că ea conține copilul (aprox.) nouă luni. Mai mult, dacă nu am făcut asta suficient de clar în articolul meu, subliniez aici: mi se pare foarte important să se înțeleagă că este vorba de doi actanți la fel de importanți ai verbului „a naște”.
Mai insist asupra unui aspect care mi se pare la fel de important. Una din colegele voastre notează că nu știu despre ce vorbesc și că a fost socată de afirmația mea referitoare la prematuritate și sustine că „fiecare nastere are un termen mai mult sau mai putin stabilit” și „si o multime de copii sanatosi care se nasc la timp/la termenul stabilit de doctor si prin cezariana, la recomandarea acestuia”. Daca s-ar fi obosit sa citească întreg materialul pe care îl combate, ar fi aflat că nu medicul stabilește data nașterii: „„Termenul” unei naşteri este de 5 săptămâni, între săptămânile 37 şi 42 de sarcină” și „travaliul se declanșează atunci când fătul dă semnalul că e gata să vină pe lume. Iar estimările unor obstetricieni care consideră de la sine putere că fătul este pregătit pentru naștere la 38 – 39 de săptămâni sunt iresponsabile și periculoase.” Erau acolo niște hyperlinkuri, dar poate verifica orice sursă dorește. Nici un obstetrician nu este Dumnezeu să știe termenul precis la care un copil are plămânii pe deplin formați pentru a declanșa nașterea.
Dincolo de promovarea (în necunoștință de cauză) a cezarienei, nu, nu am sesizat nicio altă miză în articolului Andreei Molocea și nici în restul discuțiilor voastre. Ce am putut constata a fost că majoritatea nu a citit nici articolul meu, nici vreun alt material referitor la maternitate și la fiziologia sarcinii și a nașterii. Singura referință la care mi s-a tot făcut trimitere zilele astea a fost cărțulia aia a lui Badinter care s-a vândut cu revista Avantaje și o mai și țineți una și bună, și aici, și pe rețeaua de socializare cu OMC-ul (?!?). În discuție fusese adus OMS-ul, adică Organizația Mondială a Sănătății.
Sunt de acord că nu am caracterizat tocmai elegant scriitura Andreei Molocea, însă îmi este foarte greu să diger o retorică de tipul „Nu, dragă Vlad, nu, nu și iară nu!”; și îmi este chiar mai greu să văd feminismul printre astfel de rânduri. Dar este adevărat, ar fi trebuit să mă limitez la conținutul articolului „ ți se dilată oasele, ți se contractă corpul”. Dragă Andreea Molocea, oasele nu se dilată nici la naștere și nici în alte condiții cărora să le supraviețuiești. Iar în travaliu, nu se contractă decât uterul.
Da, este regretabil că nu mi-am putut reține întorsăturile de condei. Pe de altă parte, ignorând complet faptul că primesc apeluri la civilitate de la persoane care găsesc potrivit să mă eticheteze pe mine ca dubioasă, iar pe Mixich ca nesimțit, nu pot să nu remarc faptul că adresarea mea a fost ceea ce v-a mobilizat. Iar mobilizarea voastră mă bucură. Aștept să pichetăm împreună Ministerul Sănătății pentru respectarea protocoalelor internaționale de naștere pe care România le-a semnat, dar care sunt opționale chiar și în spitale „prieten al copilului”. Asta, desigur, dacă le veți găsi în consens cu ideologia voastră în urma documentărilor pe care le veți face.
Și as vrea să închei prin a sublinia că Naște cum simți susține conținutul articolului meu, dar nu are nicio responsabilitate pentru stilul meu incisiv sau pentru acest răspuns pe care mi-l asum în totalitate. Mai mult, în demersurile voastre puteți oricând solicita informații de la oricare dintre centrele prenatale din București și din țară. Vă asigur că veți găsi acolo femei care o să vă inspire toată admirația prin ceea ce cunosc, prin ceea ce fac și prin lupta lor pentru drepturile mamelor, chiar dacă nu o fac sub umbrelă asumat feministă.
Aș vrea sa revin asupra unui singur aspect: mă acuzați că promovez practici de naștere care din punctul vostru de vedere sunt accesibile unei clase privilegiate, dovedindu-mi încă o dată ca habar nu a aveți despre ce vorbiți. Nu am recomandat niciunde nașterea la clinici private, eu însămi am născut la stat, iar dacă ați avea o minimă cunoaștere a situației, ați ști că inclusiv la privat trebuie să te lupți pentru practici medicale care respectă minimele recomandări pentru o naștere neintruzivă (și pe partea obstetrică, și pe cea de neonatologie). Iar dacă va interesează nașterea acasă și doriți într-adevăr să vă informați, dincolo de pasiunea cu care vă avântați în dezbateri, iată, vă aflați pe site-ul unei moașe, o puteți întreba direct ce implică aceasta.
Îmi scapă logica după care, promovând cezariana electivă (de departe cea mai costisitoare opțiune), considerați că vă aflați în asentimentul femeilor sărace și din mediul rural. Și îmi este greu de înțeles cum nu vedeți că, de fapt, nașterea fiziologica/ naturală/ nemedicalizată este opțiunea care implică cele mai puține costuri, atât pentru nașterea propriu-zisă, cât și pentru îngrijirile ulterioare necesare pentru mamă și copil.
Și pentru că voi sunteți cele care susțineți că iubiți democrația, pe lângă întrebarea legată de natura democratică a unor practici medicale neoficiale pe care v-o adresez mai sus, vă rog să luați în calcul și că cezariana electivă nu este acoperită, cum spuneam, de bugetul CAS și reprezintă de fapt o formă indirectă de delapidare. Atât în cazul intervenției la stat, cât și la privat, pentru că fyi, inclusiv la privat costul nașterii este acoperit între 10-20% de la CAS, un buget la care contribuim cu toții. Scurt spus, sponsorizăm cu toții cezarienele elective ale claselor privilegiate.
Imi permit un mic comentariu. NU “sponsorizam cu totii cezarienele elective ale claselor privilegiate”. Gravida care alege sa nasca intr-un spital privat trebuie sa fie platitoare sau co-platitoare la CAS. Suma decontata de CAS este similara nasterii la stat, diferenta de plata fiind platita de familie. CAS nu plateste mai mult sau mai putin in functie de spitaul ales stat sau privat.
Sunt atat de multe de spus in legatura cu acest subiect…Nu sunt de acord ca o femeie cu un copil mai mare de 4,5 kg sa fie lasata sa se chinuie sa nasca natural cum s-a intamplat in Constanta, iar femeia a murit din cauza ca i s-au rupt toate si a dat in hemoragie, dar nici ca cineva sa nasca un copil de 2,8 kg la 38 de saptamani pentru ca mai tarziu doctorita pleca in concediu si nu mai putea sa-i faca cezariana. Trebuie sa existe un echilibru si trebuie analizat bine fiecare caz in parte. E gresit sa generalizam. In anii ’80 cand m-am nascut eu, pe mama mea au tinut-o 10 ore cu apa rupta si fara niciun alt semn de nastere crezand ca va naste natural. Doar cand i-a inceput hemoragia si era sa mor, abia atunci, cu foarte multe insistente la seful spitalului, i-au facut cezariana. Nasterea naturala e cea mai indicata, insa sunt situatii in care riscul e mult prea mare si nicio mama responsabila nu si-l asuma.
Dragii mei..cred ca toate mamele isi doresc ce e mai bun pt copilul care se va naste…eu am o nastere naturala….provocata ce e drept….si m-am chinuit groaznic…nu as mai vrea o astfel de experienta….si ma gandesc tare serios ca la a doua nastere sa optez pt cezariana pt c iti ofera mai putine dureri si mai multa comoditate…si sa stiti ca nu e adevarat ca te refaci mai repede dupa nastere normala…eu m-am refacut in 6 sapt…iar prietenele mele care au facut cezariana dupa o sapt erau in picioare…
din cate stiu, inducerea travaliului rezulta, de obicei, in nasteri dificile si traumatice
Nu e adevarat… daca asa se pune problema…comoditatea pt mama a cezarienei la cerere este egala cu riscurile crescute pt bebe….comoditatea costa ! dupa nasterea normala mi-am revenit imediat…dupa cezariana m-am chinuit doua sapt…la prima bebe a respirat spontan etc…nu a fost aspirat…la a doua bebe a fost aspirat….ca deh! cezariana la cerere..incubator etc….nu mi-as mai face cezariana clar !
like, cu mentiunea ca am citit si articolele mentionate. Mai ales cel ca replica la ce a scris Vlad Mixich este criticat per ansamblu, desi dupa mine spune si chestiuni pertinente legate de situatiile din spitale, de felul in care sunt tratate femeile si nu au de ales, de frica de acest tratament, care le face si ea sa aleaga cezariana…
a, da, si mai ales zice ca nu doar nasterea naturala in sine e mai ok, ci si in anumite pozitii comode pt gravida, nu pt doctor – aspect incorect ignorat de articolul de fata – sa-i dam totusi Cezarului ce e al Cezarului 😀
De acord cu Medusa, generalizarile sunt pacatoase, iar faptul ca domana Miroiu nu s-a putut ocupa de toate problemele de gen nu inseamna ca munca si dedicatia ei pentru aceasta cauza ar trebui marginalizata. Apropo, ea este cea care a editat volumul Nasterea – istorii traite si nu e putin lucru.
Mulțumesc pentru apreciere, Diana.
Mă bucur să știu că fetele vor putea apela la susținerea voastră pe viitor.
Sunt de acord, generalizările sunt păcătoase, însă, așa cum s-a subliniat prin alte părți, nu sunt nici direct implicată, nici direct interesată de mișcarea feministă din România, iar articolul meu reflectă informațiile accesibile oricui prin massmedia și modul în care le-am perceput.
Iar dintre feministele noastre, Andreea Molocea mi-a fost deosebit de simpatică înainte de răspunsul său către Vlad Mixich. Poate de aceea am și avut o reacție emoțională ușor disproporționată.
Salutare,
foarte bun articolul. Felicitari! Ca feminista si membra a Societatii de Analize Femniste Ana as fi foarte bucuroasa sa colaboram. O cunosc bine pe Andreea Molocea, e o fata buna :).
Draga Mara,
Multumesc pentru mesaj si multumesc pentru lectura articolului.
Da-mi voie, totusi, sa te contrazic, majoritatea mamelor pe care le cunosc personal au ales sa nasca prin cezariana considerand (cu informatii primite de la medicul lor) ca asa este cel mai bine pentru copil si nu din comoditate sau, ignorand, asa cum propun unele articole, fatul ca actor al nasterii. Aceste mame isi vor creste copiii in deplina iubire, multe dintre cele pe care le cunosc eu au alaptat, unele chiar prelungit. Cred ca acesti copii vor fi capabili sa primeasca si sa daruiasca mult mai multa iubire decat un copil nascut natural dar crescut intr-un mediu in care nu este respectat, iar nevoile nu ii sunt implinite.
Cat despre legatura emotionala dintre mama si copilul sau, aceasta se poate recupera prin contactul imediat dupa nastere, prin alaptare, prin atingeri, prin toate pe care le cunosti atat de bine. Stiu ca este la moda o carte livrata la pachet cu o revista mondena, insa consider ca instinctul matern exista chiar dincolo de fiziologie. Din pacate tocmai cultura in care traim se pune de multe ori de-a curmezisul acestei voci interioare pe care fiecare mama o aude.
Felicitari, Sanda, este mai complex articol referitor la nastere naturala vs cezariana pe care l-am citit.
Eu am nascut natural un băiat de 3,6 kg, durerile au fost suportabile si am simțit din prima clipa dragostea pentru copilul meu.
Din sala de nasteri am plecat pe picioarele mele si nu am avut probleme de recuperare. Copilul ne-a zambit la câteva ore de la nastere si este foarte sanatos (in 2 ani jumate a racit o singura data).
Ce mă ingrijoreaza la copiii născuți prin cezariana nu sunt șansele mari de astm sau imunitatea incomplet dezvoltată (pentru care se vor inventa noi medicamente), ci incapacitatea de a se iubi si de a-i iubi pe ceilalți, iar in lipsa instinctului matern pot avea parte de o îngrijire inferioară. S-a constatat ca in cazul maimutelor, mamele cărora li se face operație de cezariana nu își recunosc puii si nu ii ingrijesc. In timp ce, de o gorila care a nascut natural nu te poți apropia sa ii iei puiul din brate, din cauza instinctului matern protectiv-agresiv.
Acum sincer, si eu sunt pentru nasterea naturala, dar din pacate la mine nu s-a putut. Acum, motivele sunt discutabile, ca m-a influentat doctorul, ca nu aveam alta solutie medicala, acum asta e. Asa a fost si am trecut peste. Dar de aici la a spune ca un copil nascut prin cezariana nu e iubit mi se pare o aberatie. Nici nu merita sa comentez o asemenea afirmatie. Comparatia cu gorilele mi se pare iar complet aiurea. Pana la urma suntem fiinte umane nu maimute.
Cristina, imi pare rau ca am permis aici un cometariu care trezeste atatea neintelegeri.
Michel Odent sustine intr-adevar ca in lipsa oxitocinei nu se creeaza acea legatura “fiziologica”/ “animalica” intre mama si copil, dar ca in virtutea faptului ca suntem fiinte superioare, fireste ca ne iubim copiii. Cred ca asta nu este discutabil niciunde, nicicand si regret sincer ca articolul meu a dat curs unor astfel de discutii.
mi se pare aberanta aceasta teorie. instinctul matern nu se determina la nastere, ci in timpul sarcinii. am nascut prin cezariana, dar asta nu inseamna ca nu imi iubesc copiii. sau invers. din contra. cat despre acea mare dragoste, care e explicatia in cazul celor care nasc natural si isi omoara copiii. hm????? studii, studii si iar studii. de parca omul este o masinarie si trebuie sa functioneze dupa anumite indicatii. in lumea asta sunt miliarde de oameni. studiile sunt facute pe cateva 10 de oameni. eu una m-am saturat de asemenea discutii. care e mai mama dintre mame. daca nu nasti natural nu iti iubesti copilul. daca nu alaptezi nu iti iubesti copilul. nimeni nu stie cat imi iubesc copilul sau el pe mine (si te asigur ca ma iubesc enorm de mult. si eu ii iubesc enorm). deja va credeti eroine si super mame ca ati nascut natural. nu mi se pare ceva wow. nimeni nu stie de ce o femeie naste prin cezariana. daca tot stai sa cauti statistici de ce nu cauti statistici despre nr-ul morti la nasterea naturala. sau schiloditi pe viata. in Romania. am prietene care au nascut natural, iar 3 luni (da, da luni) nu au putut sa stea in sezut. asa ca acest comentariu cum ca o mama nu isi iubeste copilul mi se pare aberant.
Imi pare rau ca unele femei care si-au adus pe lume copilul prin cezariana se simt atacate de astfel de articole. Nu ele sunt obiectul criticii, ci o practica generalizata, o „politica” medicala, daca vreti, extrem de actuala si de nociva.
Felicitari si multumiri pentru articol!
In opinia mea miscarea feminista, pe langa beneficii, a adus mai mult dezavantaje femeii: de la dreptul la munca salariata – la obligatia de a muncii in afara caminului, de la sansa de a-si duce copiii la scoala, la obligatia de a-i scoli in afara casei. Le avem acum pe toate – nasti copii, ii lasi cu altii ca sa ”produci” pentru societate… Mie mi se pare tragic. Sunt convinsa ca medicalizarea nasterii si opinia pro cezariana nu este impartasita de toti adeptii conceptiilor feministe, dar ne indreptam dramatic de la drepturi si respect pentru femeie la abuz asupra sanatatii, corpului si darului natural al feminitatii.
Inca o data, felicitari!
Sunt perfect in asentiment in ceea ce priveste desconsiderarea generala fata de activitatile casnice ale femeilor (in primul rand cele care tin de cresterea si educarea copiilor) care nu sunt privite ca productive pentru societate nici de guvernele noastre, nici de societate in general si, din pacate, nici de femei in particular.
Si eu sunt o ‘necunoscatoare’ care am facut cezariana, dar in loc sa imi plec capul in fata unei ‘eroine’ care a nascut natural si conform statisticilor, isi iubeste mai mult decat mine copilul, care, evident, are un IQ mai mare decat al meu, imi expun punctul de vedere, scarbita de un astfel de articol. Dincolo de valoarea unor informatii care se gasesc pe toate site-urile unde a fost facuta vreodata o paralela intre nasterea naturala si cea prin cezariana, sunt prezentate cateva statistici ale OMS si SUA. Sper ca glumiti! Ce legatura are o statistica din SUA, in care cezariana se face doar in cazuri extreme, in care alte variante nu exista, cu o cezariana in Romania, care este pe primul loc in Europa la mortalitatea infantila. Cred ca, daca ar exista statistici in Romania, incidenta deceselor ar fi invers, de 2,5 ori mai mare in nasterile naturale. Dar pentru valoarea unui articol mediocru care trebuia sa sublinieze o idee, astfel de studii ar fi de prisos. In ziua in care am nascut, singurii copii care au luat nota 10, erau cei nascuti prin cezariana, iar 2 copii au decedat in travaliu. Aveti habar, statistic vorbind, cate epiziotomii se fac in Romania? Eu nu cunosc pe nimeni care sa fi nascut natural fara. 100%? Comparam cu 4% rupere de perineu in SUA? Oare de ce copiii ‘in vitro’ se nasc intotdeauna prin cezariana? Mi-a spus un medic pediatru: pentru ca sunt considerati ‘pretiosi’. Ei bine, copilul meu a fost pretios si, intr-o tara in care statisticile OMS si SUA nu isi gasesc locul, am ales sa fiu o ‘graviduta miorlaita’ si sa nasc prin cezariana ‘la cerere’. Si as face din nou, la fel.
Cristina, spuneai ca nu stii nicio mamica care sa fi nascut natural 100% si care sa fi scapat de epiziotomoe sau ruptura.
Cu mare drag as vrea sa te cunosc si sa iti povestesc cum a fost posibil la mine, desi am 147 inaltime si 38 kg. Totul se poate daca stii ce vrei.
Prima mea nastere a fost cezariana in saptamana estimata 41. Doctorul,care pana atunci a vorbit numai de nastere naturala a spus – doamna alegeti cum doriti dar eu va recomand cezariana. Si am crezut. Si m-a durut ziua a 2 a de dupa operatie si inca vreo 2 saptamani. In timp ce primeam vizite si oamenii radeau, eu plangeam si ma tineam de abdomen. Prima saptamana dupa nastere ma rostogolea sotul meu in pat, de pe o parte pe alta, ca sa-mi alaptez copilul.
La 2 ani dupa aceasta experienta, dupa 6 luni de psihoterapie, am reusit sa accept ca nu e vina mea ce s-a intamplat si ca imi sta in putere sa nasc altfel.
Am cautat, am studiat, am mers la cursuri, am citit carti de specialitate despre nasterea naturala dupa cezariana. Am discutat cu moase si cu medici. Si apoi cu ajutorul unei moase si a unui medic am nascut natural fara epiziotomie. Nici cea mai mare durere din travaliu, cea de pe expulzie, n-a fost la fel de persistenta ca durerile.din primele.zile.de dupa cezariana. Diferenta a fost ca una dintre dureri a durat maxim 1 h, in schimb dupa cezariana cateva zile. Puteti sa-mi spuneti ca exista analgezice. Am luat bineinteles, dar tot nu acupereau durerea.
Asadar va propun sa ascultam argumentele mamelor.
Si ca si o concluzie – exista mame feministe. Multe. Dar oare exista feministe mame?
Excelent comentariul tau, Bianca! Experienta mea e similara doar ca eu sunt la etapa de pregatire intensa pentru VBAC.
M-am simtit si inca ma simt traumatizata si injumatatita de experienta primei cezariene. Vai de copiii mamelor feministe care nu pot fi si invers, feministe mame…
Bine punctat, Cristina. Si eu sunt o viitoare mamica si deja am ales varianta nasterii prin cezariana din motivele enumerate de tine mai sus.
” Ce legatura are o statistica din SUA, in care cezariana se face doar in cazuri extreme, in care alte variante nu exista, cu o cezariana in Romania, care este pe primul loc in Europa la mortalitatea infantila. Cred ca, daca ar exista statistici in Romania, incidenta deceselor ar fi invers, de 2,5 ori mai mare in nasterile naturale. Dar pentru valoarea unui articol mediocru care trebuia sa sublinieze o idee…”
-deci: suntem pe primul loc in Europa la mortalitatea infantila….si tot noi suntem cu rata cea mai mare de op. cezariene….deci? Sesizezi legatura ? Tu ai scris asta ….Americanii au o rata mai scazuta in ambele cazuri…deci?
Daca ai nascut prin op cezariana la cerere, ft bine, nu ar trebui sa fii frustrata din cauza asta..dar inainte de a face asemenea afirmatii…mai informeaza-te 🙂 …si nu te contrazice singura. Statistici exista si pe RO, si nici macar una nu spune ca rata mortalitatii infantile este in stransa legatura cu rata nasterilor vaginale, care sunt tot mai putine…dar copii mor tot mai multi…deci? Nici nu am citit mai departe de atat….nu avrea niciun rost 🙂 Felicitari pt bebe si multa sanatate.
Da, totul suna foarte bine si coerent din punctul meu de vedere. Dar ce ne facem daca viitoarea mama locuieste intr-un orasel de provincie, in care reputatia medicilor este cel putin indoielnica? Pot eu sa ma las pe mana lor in cel mai important si sensibil moment din viata mea si a copilului meu? E drept, sunt foarte multe nasteri naturale reusite, dar, din pacate, si cazuri de maini/clavicule rupte, asfixieri etc. Pot eu sa risc sanatatea copilului meu? Nu prea cred ca-mi permit asa ceva … drept pentru care am preferat sa nasc prin cezariana, in saptamana 39 de sarcina, intr-un spital privat, din alt oras. Sunt convinsa ca nimic nu se compara cu nasterea naturala, dar sunt impacata ca am facut cea mai buna alegere din momentul respectiv pentru fetita mea. Pe care am vazut-o din prima secunda, si care este bine sanatoasa, multumesc lui Dumnezeu!
Cel de-al treilea copil al meu s-a nascut cu tripla circulara de cordon. Si a fost bine-mersi! 😉 Insa primul, cu dubla, fiindca nasterea i-a fost grabita, nu a fost chiar atat de bine imediat, insa acum este si el mare si ok :). Din pacate, dupa prima nastere cand mi s-a facut dilatare manuala si mi s-a rupt colul (marele medic-mare nici nu mi l-a cusut! :(( ), a fost nevoie ca urmatoarele nasteri sa imi fie declansate, la a treia lichidul fiind chiar verde si infectat (am nascut in strainatate, mi s-a facut test din lichid) si copilul avand si el o infectie in sange… Asadar mare atentie in mainile cui va lasati nasterea! Eu am mers la pomul laudat, actualmente pom si mai laudat! Si rau am facut! 🙁 Insa am reusit, i-am nascut pe cale naturala pe toti cei trei copii a mei. Mi-am dorit tare mult.
Draga Ioana,
Unde este publicitatea pt clinicile private, in fotografiile care redau o nastere acasa?
Fiica mea s-a nascut in sistemul cat se poate de public, din care am ales, totusi, un spital certificat “prieten al copilului”. Si as fi afisat un zambet la fel de fericit daca ar fi avut cine sa imi faca poze.
Si, oricat as incerca, nu vad nici legatura cu vaccinurile.
Si un pic de publicitate prost camuflata pentru diversele clinici private. Care se intampla ca recomanda in afara de nastere naturala si alte lucruri tot la fel de naturale (refuzul total al vaccinurilor), dar astea sunt detalii. Mariajul intelectuali-mediu privat este intotdeauna extrem de convenabil, nu e asa?
Draga Medusa,
Multumesc pentru lectura si comentaru.
Ma bucur sa aflu ca sunt si alte pareri. In materialul meu vorbeam despre feminismul care imi este accesibil mie, ca persoana care nu este interesata direct de feminism. Adica cel mainstream, prin persoane care s-au facut foarte cunoscute, ca doamnele Molocea si Miroiu
O sa iti citesc blogul cu mare interes. Asa cum sper sa faca si altii, chiar daca linkul tau a fost sters de admin, pentru ca politica siteului nu permite postarea de linkuri in comentarii.
Foarte interesant ca subliniati problemele intampinate de viitoarele mame, mult mai util ar fi fost sa ne oferiti niste solutii PRACTICE la aceste probleme si eventual sa recomandati niste medici obstreticieni care sa respecte cu adevarat Juramantul lui Hipocrate si nu grosimea plicului…
“Naste cum simti, dar natural sa fie…”. Noi, ratatele astea care am nascut prin cezariana pentru ca ne-am ascultat medicul si pentru ca am avut incredere in el, ne recunoastem spasit inferioritatea!
Serios, astept si eu cu nerabdare momentul in care toate actiunile astea militante se vor adresa direct, ferm si eficient catre spitale si maternitati. Vreau sa vad ca fata mea va duce sarcina si va naste inconjurata de oameni care aleg ce e mai bun pentru ea, nu vreau sa se duca spuna ea cum e mai bine decat daca va fi moasa sau ginecolog. Restul e hipstereala!
Sofia, “naste cum simti” se refera la a naste asa cum iti dicteaza corpul. Cezariana este o operatie, nu o nastere.
Faptul ca asa este adus copiul pe lume nu inseamna ca s-a nascut sau ca l-a nascut medicul.
Ca feministă româncă “post-adolescentă” aş vrea numai să vă atrag atenţia că generalizaţi în ce priveşte concepţia feministelor despre cezariană vs naştere naturală, bazându-vă pe articolul colegei mele Andreea Molocea.
Eu mi-am exprimat nu o dată opinia în favoarea naşterii naturale ţinând cont de beneficiile pentru femei pe care le-aţi enumerat deja mai sus. Nu o dată am spus că naşterea nu este şi nu trebuie tratată ca o boală.
[…] http://www.nastecumsimti.org/2013/04/30/despre-nastere-intre-feminism-si-jurnalism/ Permalink […]
Superb articolul!De profesie sunt moașă într-un spital de provincie și sunt îngrozită de modul de gândire al viitoarelor mămici cu privire la nașterea naturală.Acest mod de gândire le este indus de fricile altor persoane sau de indicațiile medicilor ginecologi care au speculat acest aspect în favoarea lor financiară și nu în interesul viitoarelor mămici.Eu,personal, mi-am născut ambii copii pe cale naturală și nu a fost atât de groaznic.Mi-aș dori ca toate femeile din ziua de azi să regăsească puterea femeii de odinioară care nu era manipulată.