Despre

Cum s-a născut „Naşte cum simţi”?

S-a nascut din dorinţa de a contribui la informarea viitorilor parinţi în privinţa tuturor aspectelor care privesc naşterea, momentul întâlnirii cu copilul lor. Ma refer atât la partea care ţine de anatomia şi fiziologia unei naşteri, cât şi la implicaţiile emoţionale, psihologice ale acestui eveniment.
Ce însemna naşterea naturala? Este justificat procentul cezarienelor la noi în ţara, mai ales in mediul urban?
Ce diferenţă este între o naştere programată şi una care porneşte singură?
Putem alege un travaliu activ şi o naştere într-o poziţie care să ne ajute, sau este necesar să naştem in poziţia ginecologică, antigravitaţională?
Ce implicaţii au amintirile pozitive despre naştere?
Dar trauma unei naşteri invadate, restricţionate?
Copilul oare ce simte când se naşte?
Ce nevoi are noul membru al familiei, ce işi doreşte in momentele care urmează naşterii?
Peridurala, epiziotomia, perfuzia cu ocitocină, stimularea artificială a contracţiilor, ruperea membranelor artificial, sunt necesare preventiv, de rutină?
Care este rolul hormonilor declanşaţi în travaliu si naştere?
Cum vă doriţi naşterea voastră?
“Naşte cum simţi” există pentru a oferi susţinere, încurajare şi încredere celor care işi aşteptă copilul. Aceastea pe lângă o informaţie actualizata, bazata pe dovezi medicale, pe cele mai noi cercetări în domeniul obstetricii.

Despre Irina Popescu:

Sunt aceeaşi studentă la moaşe pe care a apostrofat-o proful de anatomie patologică: “Cum adică sunteţi educator prenatal? Există chestia asta?! Ce ciudat, asta e… tre’ să facă toată lumea un ban…”

Sunt la fel de convinsă că educaţia prenatală este importantă.

Îmi place la fel de mult ceea ce fac, de fapt chiar mai mult!

Am vro’ 27 de ani, vro’ doi copii, o pisică şi mult entuziasm.

Am adunat două naşteri naturale (mă rog, cu excepţia epiziotomiei, de care nu am scăpat), şi o experienţă personală de aproape cinci ani în alăptare.

Sunt Educator Prenatal Lamaze, cu certificare internaţională. Mă ocup de consilierea pentru alăptare din 2007, de când am lucrat în maternităţi, dar şi la domiciliul părinţilor.

Cam asta. Bine, pe scurt, ca aş putea vorbi despre mine vro’ trei zile, doar e subiectul meu preferat

Proiecte:

Susţinerea cât mai multor cupluri in alegerile lor informate
Demedicalizarea naşterii
Creşterea procentului de copii alăptaţi
Centrul de Naştere

Câteva detalii despre Centrul de Naştere:

Acest proiect este principala ţintă, el ar reprezenta succesul tuturor celorlalte.

Cred că este foarte important să existe o variantă la oferta actuală în domeniul perinatal.
Un loc care să asigure comfort şi siguranţă în acelaşi timp.
Care să susţină fiecare familie în alegerea unei naşteri care este potrivită pentru ea, având la dispoziţie informaţii bazate pe dovezi medicale.
Unde fiecare se poate exprima liber, având in jur un mediu cald, natural, care respectă spaţiul intim al fiecărei familii.
Unde contactul cu nou-născutul este permis, iar cele câteva proceduri de rutină au loc chiar în braţele mamei.
Unde poţi chema la naştere pe cine doreşti, pentru a lua parte la celebrarea unui moment atât de special: venirea pe lume a copilului vostru.
Unde poţi să te mişti cum vrei, iar, pentru naştere, poţi să alegi ce poziţie vrei: pe scaunul de naştere, pe un pat, în picioare, pe vine ghemuită, sprijinită pe coate şi genunchi, în apă, pe masa de naştere… orice ţi se potriveşte.
Acest centru va fi pregătit cu toate mijloacele tehnice necesare pentru a se interveni în cazul apariţiei unei dificultăţi în continuarea naturală a naşterii. Ne dorim să restabilim ordinea firească a lucrurilor: complicaţie, apoi intervenţie. Avem siguranţa că vom reduce in acest fel numărul de naşteri patologice.
Personalul care va lucra în acest Centru de Naştere va fi format din moaşe, medici obstetricieni, medici neonatologi, asistente medicale, doule, consilieri pentru alăptare, educatori prenatali, psihologi şi personal auxiliar.
Existenţa unui astfel de centru este necesară pentru umanizarea naşterii, pentru a reda mamelor încrederea in abilitatea lor de a da naştere,
Conceptul unei naşteri demedicalizate nu este nou, el fiind cunoscut în ţări ca Franţa, Anglia şi Olanda, încă din anii ‘75. În prezent, România este o prezenţă singulară în Europa prin procedurile invazive care sunt practicate în jurul naşterii.
Sunt aduse dovezi medicale, argumente puternice, incontenstabile, de către organisme internaţionale cum ar fi Organizaţia Mondială a Sănătăţii, care ne arată că intervenind excesiv, perturbând procesul natural al naşterii, pierdem ceva. Pierdem încrederea mamelor în ele însele, pierdem baza unui proces de ataşament părinte-copil, pierdem începutul unei alăptari de succes, pierdem o amintire puternică, pozitivă despre naştere, pierdem naşterea celor parteneri doi ca şi părinţi. Pierdem startul unei noi generaţii. Câştigăm mame depresive, cupluri confuze, multe cazuri de alăptare eşuate, procente în plus în rata mortalităţii perinatale.

Deschidere: azi!

Glumeam…

În curând!