vineri, 10 septembrie, 2010

Impresii


Am deschis această pagină pentru a păstra contacul cu voi, clienţii noştri. Aşteptăm toate feed-backurile voastre, promitem că le publicăm fără cenzură :) . Sperăm să răspundem la nevoile voastre şi mai bine pe viitor!

Primele impresii sunt primite pe e-mail, aşa că le voi copia mai jos:

Vizita ta, Irina fost deosebit de IMPORTANTA SI BENEFICA pt. mine, in primul rand. Spun asta pt ca din spital nu mi-au aratat nimic din ce trebuie facut cu Luca, iar info teoretice pe care eu le citisem de-a lungul perioadei de sarcina, erau numai teorie. Tu mi-ai aratat si explicat efectiv, ce trebuie facut cu un bebelus, incepand de la baita, taiat unghii, imbracat, alaptat, cosmetizat BB, etc. Pe langa practica efectiva, discutiile cu tine despre o gramada de lucruri legate de mancare, regurgitat, pediatru, etc au contribuit la clarificarea unor lucruri pe care eu nu le stiam sau nu-mi erau clare. Faptul ca tu deja ai 2 fetite sanatoase si ok, si o experienta in acest sens, mi-au dat mare incredere in sfaturile tale, si recunosc ca o influenta si siguranta f. mare a avut-o recomandarea Corinei Echim. Mi-a mai placut mult la tine ca esti o persoana f. calma, careia se vede ca-i plac copii si ce faci faci cu mare placere si atasament, iar experienta ta de mamica a fost completata de studii recunoscute in domeniu si de implicarea ta intr-o serie de proiecte si colaborari. Voi recomanda oricarui parinte, cu sufletul deschis si cu convingere o astfel de vizita la domiciliu, iar despre persoana ta nu pot spune decat – BRAVO Irina si tine-o tot asa.
Asa ca Irina, pt noi ai fost de un real folos si cu drag si multumire ma gandesc la vizita pe care ne-ai facut-o.

Daniela


Sunt o mamica fericita, implinita si mai ales mandra de mine ca am reusit sa-mi alaptez fetita, oferindu-i cea mai buna hrana, dar mai ales dragostea si sentimentul de siguranta la sanul mamei.

Nu a fost usor, simplu si fiziologic pentru mine. A trebuit sa invat. Norocul meu a fost IRINA, omul potrivit, la timpul potrivit.

Iti multumesc din suflet ca ai venit in aceeasi zi in care te-am gasit si chemat, moment in care disperarea se citea pe fata mea. Aveam bebelusul care statuse toata ziua la san si plangea in reprize lungi, eu obosita, epuizata si speriata… Tot schimbam bebelusul de la un san, la altul, imi parea ca nu se satura, ca nu il tin corect, ca sanii nu reusesc sa produca laptic suficient de repede, etc. A venit Irina cu un calm de neclintit, cu multa energie pozitiva si cu mare dorinta de ajutor. M-a linistit pe mine, s-a linistit si copilul. M-a asigurat ca AM lapte, mi-a corectat pozitia de alaptare, mi-a asezat bebelusul la san, m-a urmarit, incurajat, sfatuit, tot de ce aveam nevoie. Mi-a dat si multe alte sfaturi de ingrijire a bebelusului.

La 2 luni de la nastere, am avut un episod de inceput de mastita. Tot Irina a fost cea care m-a scos din impas (fara antibiotice, pompe, intarcat fortat), doar prin metode “friendly” bebelusului meu. Dupa asta, alaptatul si-a continuat cursul usor si firesc pana cand fetita mea a decis ea singura ca “e gata”.

Multumesc mult!

Elena


Irina draga,
Ai fost, in afara de sotul meu, prima persoana care a aflat ca sunt insarcinata, atat de multa incredere am avut in tine, inca de la inceput. Te-am simtit alaturi pe parcursul acestor 41 de saptamani nu doar ca doula, consilier de alaptare sau educator prenatal – da, eu am beneficiat de toate -, ci si ca o prietena care e mereu acolo pentru tine, oricand ai apela la ea. M-au ajutat cartile si informatiile primite de la tine, raspunsurile la toate intrebarile care-mi treceau prin minte, dar mai ales atitudinea ta permanent pozitiva. Ea mi-a dat increderea ca pot… ca pot face fata unui travaliu de multe ore, ca o pot alapta pe Sara cu succes, ca pot rezista multe nopti nedormite, ca pot gestiona situatiile imprevizibile care apar in primele zile de viata ale bebelusului…
Imi amintesc perfect ziua de 16 februarie, travaliul de 21 de ore, si imi amintesc ca ai fost langa mine tot timpul asta – calma, incercand sa-mi alini durerea, imortalizand momente cu aparatul foto . Ne-ai fost mie si Sarei alaturi in cel mai transformator moment din viata noastra. Ai fost chipul zambitor care m-a intampinat la spital imediat dupa nasterea Sarei. Apoi au urmat primele zile acasa, momente de panica, fiecare zi altfel – si atunci erai prima persoana pe care o sunam la orice ora sa o intreb tot felul de lucruri, unele adevarate ineptii, sunt sigura, Dar intotdeauna mi-ai raspuns cu aceeasi rabdare si acelasi calm.
Azi Sara are aproape doua luni si ne intelegem minunat in toate privintele, fie ca e vorba de alaptare, de baia de seara, de plimbarile prin parc, iar asta ti se datoreaza in mare parte.
Esti o minune in viata noastra, sa stii!
P.S. Na, ca-mi dadura si lacrimile…

Monica


O poveste incepe cu …a fost o data…cam asa as putea sa incep si eu povestea despre cum ne-am cunoscut noi doua si despre cat de ajutor mi-ai fost cand am nascut.In primul rand cursurile pe care le-am urmat au fost de un real suport prin tematica si prin modul de abordare: simplu si natural. Ceea ce am apreciat foarte mult a fost implicarea ta totala si modul in care ai reusit sa prezinti latura afectiva a acestui important eveniment :nasterea.
Chiar daca am avut un travaliu mai greu trebuie sa iti multumesc tie Irina si colegei tale Claudia pentru sustinerea pe care mi-ati oferit-o la spital pe parcursul a 20 de ore de travaliu. Daca nu erai acolo probabil renuntam si faceam cezariana. Nu erai obligata sa stai alaturi de mine tot travaliul si totusi ai stat- si de aceea iti multumesc si eu si Oliver (“personajul principal” :-) .
Totodata iti multumesc ca ai venit si m-ai ajutat cand trebuia sa il alaptez pe Oliver. Din cauza ca spitalul Elias nu este printre spitalele Mother Friendly, Oliver a fost hranit cu biberonul in primele ore de viata si de aceea cand am ajuns cu el acasa ne-a fost amandoura destul de dificil sa “reluam” un obicei uitat.

Sunt incantata ca am participat la cursurile derulate de tine si ca incerci prin implicarea pe mai multe planuri sa redai din nou frumusetea unui “sentiment” de mult uitat: nasterea.

Mult succes in tot ceea ce intreprinzi Irina,

Lavinia


Pfui, eu as fi murit fara tine. m-as fi dus cu capul. prea spunea toata lumea ca nu am lapte si ca infometez copilul. stiam ca n-are cum sa fie asa, dar mai aveam nevoie de cineva cu mine in lupta asta. de asemenea, alaptatul culcata, care mie nu mi-a iesit desi m-am chinuit nopti intregi, mi-a salvat nervii. si faptul ca puteam sa te sun oricand ma panicam, faptul ca imi raspundeai, ca erai atat de calma, ca imi explicai faptul ca e ok… n-as fi putut fara tine :)

Micky

Incep cu un sincer “multumesc Irina”.

Ma numesc Andreea si am 2 copii – o fetita, Catalina de aproape 4 anisori si un baietel, Radu, de 3 luni. Inainte de orice, Irina m-a atras prin naturaletea si calmul ei, ulterior am descoperit o profesionista in domeniu si un om dedicat drumului pe care a pornit. Eu am avut sansa de a o avea pe Irina alaturi de mine cand l-am nascut pe Radu (3.950 g, nastere naturala) , o experienta minunata. Ce a insemnat pentru mine prezenta Irinei in timpul travaliului? O prezenta foarte aproape de sufletul meu, nu o sa ii uit niciodata vocea calda si calma care imi soptea “ foarte bine, bravo”, Irina a vorbit cu asistentele si cu doctorul meu, militand pentru un travaliu cat mai activ, mi-a facut masaj, am dansat impreuna.  Dupa ce am nascut, a vorbit la neonatologie de foarte multe ori ca sa imi aduca cat mai repede bebelusul sa il pun la san. In cateva cuvinte, o prezenta familiara care m-a ajutat sa imi ascult propriul corp, sa il las sa isi urmeze cursul firesc, natural; m-a ajutat sa ma descurc in sistemul medical si mi-a daruit o experienta a nasterii minunata.

Dar totul nu s-a terminat aici, am ajuns acasa si in perioada de acomodare, cand sanii mei erau plini de ragade, plini de lapte, tari ca piatra si totusi nu curgea picatura de lapte din ei, cand Radu se agita la san si eu aveam febra 38,5 pe cine credeti ca am sunat?  Evident pe Irina, care dand dovada de acelasi calm mi-a spus ce sa fac. Si toate acestea in conditiile in care eu eram la a doua nastere si stiam cat de cat ce trebuie sa fac.

Multumesc Irina si sper ca la un moment dat sa pot sa fiu si eu alaturi de tine pe drumul vietii.

Andreea

Te pup


Am cunsocut-o pe Irina cand tocmai ce scapasem de o mastita urata, din cauza careia medicul nu m-a mai lasat sa pun fetita la san pentru ca mi-a zis ca exista risc ca fetita sa ia infectie. Asa ca pana sa o cunosc pe Irina, aveam la activ 2 saptamani in care ma mulgeam la 3 ore ca sa ii dau copilului lapte matern, chiar si cu biberonul. Normal ca fetita facea niste gaze infioratoare de la aerul din biberon, eu eram practic nedormita de la atata muls si sterilizat. Pe langa faptul ca fata mea deja dadea semne ca nu mai vrea nici sanul sanatos ca deh, e mai usor doar sa curga. Eram la capatul rabdarilor si atunci am cunoscut-o pe Irina. Calma, zambareata, calda…m-a linistit din toate punctele de vedere si cel m-a important mi-a dat curaj sa repun fetita la san. Si l-a luat. Nici urma de durere, desi sfarcul meu avea rani in continuare. Si de atunci copilul meu mananca lapte matern exclusiv, ceea ce cu siguranta nu as mai fi reusit daca nu o cunoasteam pe Irina. Ulterior am mai contactat-o pe Irina si cu alte probleme alte fetitei si am avut incredere in ea mai mult decat in pediatru. De altfel cred ce experienta ei profesionala dar si de mama a doua fetite isi spune hotarator cuvantul.

O recomand cu caldura tuturor proaspetelor mamici. Ma bucur ca exista si in Romania persoane specializate in alaptare. Iti multumim Irina pentru ajutor!

Cătălina


Pe Irina am cunoscut-o intr-un moment esential: la revenirea de la maternitate. Spun esential caci mi-a redat increderea ca pot hrani Agatha exclusiv la san si mi-a aratat cum se face corect si eficient acest lucru. Vorbesc despre incredere pentru ca la revenirea acasa ea era diminuata considerabil de invatamintele personalului medical care promova hranirea mixta. Pentru ca fiecare stie cat de dificile psihologic pot fi primele zile si cine nu stie e bine sa afle (eu am aflat de la Irina ca plansul meu fara noima nu e semn de alienare :) ) vizita Irinei si a Claudiei a fost extrem de utila si pentru restul familiei, care a aflat nu numai despre hrana naturala ci si despre eventualul comportament mai ciudat care nu ar trebui sa ii mire sau sa ii ingrijoreze, el fiind datorat schimbarilor hormonale. Am invatat de la ea masajul sanului, mi-a deblocat canalele si mi-a aratat diferite modalitati de alaptare.
Al doilea moment esential a fost debutul unei mastite. Fiindca evolutia ei este extrem de rapida m-a ajutat sa nu ma panichez prea tare si sa fac lucrurile intr-o ordine anume si mai ales sa nu renunt la alaptat (caci am auzit ca exista si doctori care contraindica alaptarea).
Si sprijinul ei nu s-a oprit aici, sfaturile si indrumarile ei in diverse probleme conexe acestei noi vieti au venit de fiecare data cu aceeasi caldura si dorinta de a ajuta. Asta m-a emotionat si mi-a aratat ca in noianul de oameni placizi exista inca unii care nu si-au pierdut bucuria de a darui….
Multumesc Irina!
Luiza

sunt foarte fericita ca am venit la cursul vostru si ca am vorbit cu tine imediat dupa nastere – asa micuta mea crina are parte de cel mai bun start, hranita cu laptele matern
m-au ajutat foarte mult sfaturile tale si au fost argumente forte in discutiile aprinse cu parintii mei care incercau sa ma forteze sa introduc lapte praf in alimentatia piticului… in opinia lor crina manca ‘prea des’ si ‘prea mult timp la o masa’, uda prea putin scutecele si i le schimb prea des … avea nevoie de mancare mai consistenta … nici mama, nici sora mea nu au avut lapte ‘consistent pentru bebe’ si deci e logic sa nu am nici eu…. sfaturi de la niste bunici care au crescut deja o nepotica pe LP
datorita cursului vostru si in special sfaturilor date de tine la telefon in prima noastra zi acasa am putut sa le explic faptul ca prima saptamana este ’de adaptare’ pentru amandoua, ca ea nu stie sa suga, ca poate nici eu nu o tineam foarte bine (desi mereu verificam triada ureche-umar-sold) … ca nu exista lapte inconsistent, ca am nevoie de liniste ca sa secret oxitocina si serotonina … ca, in fond, eu vreau sa astept o saptamana ca sa vad daca intr-adevar piticul nu se hraneste bine;)
dupa inca 4 zile, lucrurile s-au reglat si lumea s-a mai linistit, iar pe 31 mai cand am fost la control, piticul avea deja la 13 zile de viata 3kg (nascuta cu 2,9) tegumente curate, iar dna neonatolog a laudat-o ca a crescut f mult si arata f bine
in concluzie, va multumesc amandurora pentru cursuri si in special irinei pentru sfaturile de inceput de viata al crinei

>:d<


Dana