duminică, 28 mai, 2017

Impresii


Am deschis această pagină pentru a păstra contacul cu voi.  Aşteptăm toate feed-backurile voastre, promitem că le publicăm fără cenzură :). Sperăm să răspundem nevoilor voastre şi mai bine pe viitor!

 

 

 

Vizita ta, Irina fost deosebit de IMPORTANTA SI BENEFICA pt. mine, in primul rand. Spun asta pt ca din spital nu mi-au aratat nimic din ce trebuie facut cu Luca, iar info teoretice pe care eu le citisem de-a lungul perioadei de sarcina, erau numai teorie. Tu mi-ai aratat si explicat efectiv, ce trebuie facut cu un bebelus, incepand de la baita, taiat unghii, imbracat, alaptat, cosmetizat BB, etc. Pe langa practica efectiva, discutiile cu tine despre o gramada de lucruri legate de mancare, regurgitat, pediatru, etc au contribuit la clarificarea unor lucruri pe care eu nu le stiam sau nu-mi erau clare. Faptul ca tu deja ai 2 fetite sanatoase si ok, si o experienta in acest sens, mi-au dat mare incredere in sfaturile tale, si recunosc ca o influenta si siguranta f. mare a avut-o recomandarea Corinei Echim. Mi-a mai placut mult la tine ca esti o persoana f. calma, careia se vede ca-i plac copii si ce faci faci cu mare placere si atasament, iar experienta ta de mamica a fost completata de studii recunoscute in domeniu si de implicarea ta intr-o serie de proiecte si colaborari. Voi recomanda oricarui parinte, cu sufletul deschis si cu convingere o astfel de vizita la domiciliu, iar despre persoana ta nu pot spune decat – BRAVO Irina si tine-o tot asa.
Asa ca Irina, pt noi ai fost de un real folos si cu drag si multumire ma gandesc la vizita pe care ne-ai facut-o.

Daniela


 

Sunt o mamica fericita, implinita si mai ales mandra de mine ca am reusit sa-mi alaptez fetita, oferindu-i cea mai buna hrana, dar mai ales dragostea si sentimentul de siguranta la sanul mamei.

Nu a fost usor, simplu si fiziologic pentru mine. A trebuit sa invat. Norocul meu a fost IRINA, omul potrivit, la timpul potrivit.

Iti multumesc din suflet ca ai venit in aceeasi zi in care te-am gasit si chemat, moment in care disperarea se citea pe fata mea. Aveam bebelusul care statuse toata ziua la san si plangea in reprize lungi, eu obosita, epuizata si speriata… Tot schimbam bebelusul de la un san, la altul, imi parea ca nu se satura, ca nu il tin corect, ca sanii nu reusesc sa produca laptic suficient de repede, etc. A venit Irina cu un calm de neclintit, cu multa energie pozitiva si cu mare dorinta de ajutor. M-a linistit pe mine, s-a linistit si copilul. M-a asigurat ca AM lapte, mi-a corectat pozitia de alaptare, mi-a asezat bebelusul la san, m-a urmarit, incurajat, sfatuit, tot de ce aveam nevoie. Mi-a dat si multe alte sfaturi de ingrijire a bebelusului.

La 2 luni de la nastere, am avut un episod de inceput de mastita. Tot Irina a fost cea care m-a scos din impas (fara antibiotice, pompe, intarcat fortat), doar prin metode “friendly” bebelusului meu. Dupa asta, alaptatul si-a continuat cursul usor si firesc pana cand fetita mea a decis ea singura ca “e gata”.

Multumesc mult!

Elena


Irina draga,
Ai fost, in afara de sotul meu, prima persoana care a aflat ca sunt insarcinata, atat de multa incredere am avut in tine, inca de la inceput. Te-am simtit alaturi pe parcursul acestor 41 de saptamani nu doar ca doula, consilier de alaptare sau educator prenatal – da, eu am beneficiat de toate -, ci si ca o prietena care e mereu acolo pentru tine, oricand ai apela la ea. M-au ajutat cartile si informatiile primite de la tine, raspunsurile la toate intrebarile care-mi treceau prin minte, dar mai ales atitudinea ta permanent pozitiva. Ea mi-a dat increderea ca pot… ca pot face fata unui travaliu de multe ore, ca o pot alapta pe Sara cu succes, ca pot rezista multe nopti nedormite, ca pot gestiona situatiile imprevizibile care apar in primele zile de viata ale bebelusului…
Imi amintesc perfect ziua de 16 februarie, travaliul de 21 de ore, si imi amintesc ca ai fost langa mine tot timpul asta – calma, incercand sa-mi alini durerea, imortalizand momente cu aparatul foto . Ne-ai fost mie si Sarei alaturi in cel mai transformator moment din viata noastra. Ai fost chipul zambitor care m-a intampinat la spital imediat dupa nasterea Sarei. Apoi au urmat primele zile acasa, momente de panica, fiecare zi altfel – si atunci erai prima persoana pe care o sunam la orice ora sa o intreb tot felul de lucruri, unele adevarate ineptii, sunt sigura, Dar intotdeauna mi-ai raspuns cu aceeasi rabdare si acelasi calm.
Azi Sara are aproape doua luni si ne intelegem minunat in toate privintele, fie ca e vorba de alaptare, de baia de seara, de plimbarile prin parc, iar asta ti se datoreaza in mare parte.
Esti o minune in viata noastra, sa stii!
P.S. Na, ca-mi dadura si lacrimile…
Monica

 

O poveste incepe cu …a fost o data…cam asa as putea sa incep si eu povestea despre cum ne-am cunoscut noi doua si despre cat de ajutor mi-ai fost cand am nascut.In primul rand cursurile pe care le-am urmat au fost de un real suport prin tematica si prin modul de abordare: simplu si natural. Ceea ce am apreciat foarte mult a fost implicarea ta totala si modul in care ai reusit sa prezinti latura afectiva a acestui important eveniment :nasterea.
Chiar daca am avut un travaliu mai greu trebuie sa iti multumesc tie Irina si colegei tale Claudia pentru sustinerea pe care mi-ati oferit-o la spital pe parcursul a 20 de ore de travaliu. Daca nu erai acolo probabil renuntam si faceam cezariana. Nu erai obligata sa stai alaturi de mine tot travaliul si totusi ai stat- si de aceea iti multumesc si eu si Oliver (“personajul principal” :-).
Totodata iti multumesc ca ai venit si m-ai ajutat cand trebuia sa il alaptez pe Oliver. Din cauza ca spitalul Elias nu este printre spitalele Mother Friendly, Oliver a fost hranit cu biberonul in primele ore de viata si de aceea cand am ajuns cu el acasa ne-a fost amandoura destul de dificil sa “reluam” un obicei uitat. 

Lavinia

 


Am cunsocut-o pe Irina cand tocmai ce scapasem de o mastita urata, din cauza careia medicul nu m-a mai lasat sa pun fetita la san pentru ca mi-a zis ca exista risc ca fetita sa ia infectie. Asa ca pana sa o cunosc pe Irina, aveam la activ 2 saptamani in care ma mulgeam la 3 ore ca sa ii dau copilului lapte matern, chiar si cu biberonul. Normal ca fetita facea niste gaze infioratoare de la aerul din biberon, eu eram practic nedormita de la atata muls si sterilizat. Pe langa faptul ca fata mea deja dadea semne ca nu mai vrea nici sanul sanatos ca deh, e mai usor doar sa curga. Eram la capatul rabdarilor si atunci am cunoscut-o pe Irina. Calma, zambareata, calda…m-a linistit din toate punctele de vedere si cel m-a important mi-a dat curaj sa repun fetita la san. Si l-a luat. Nici urma de durere, desi sfarcul meu avea rani in continuare. Si de atunci copilul meu mananca lapte matern exclusiv, ceea ce cu siguranta nu as mai fi reusit daca nu o cunoasteam pe Irina. Ulterior am mai contactat-o pe Irina si cu alte probleme alte fetitei si am avut incredere in ea mai mult decat in pediatru. De altfel cred ce experienta ei profesionala dar si de mama a doua fetite isi spune hotarator cuvantul.

O recomand cu caldura tuturor proaspetelor mamici. Ma bucur ca exista si in Romania persoane specializate in alaptare. Iti multumim Irina pentru ajutor!

Cătălina


Pe Irina am cunoscut-o intr-un moment esential: la revenirea de la maternitate. Spun esential caci mi-a redat increderea ca pot hrani Agatha exclusiv la san si mi-a aratat cum se face corect si eficient acest lucru. Vorbesc despre incredere pentru ca la revenirea acasa ea era diminuata considerabil de invatamintele personalului medical care promova hranirea mixta. Pentru ca fiecare stie cat de dificile psihologic pot fi primele zile si cine nu stie e bine sa afle (eu am aflat de la Irina ca plansul meu fara noima nu e semn de alienare 🙂 ) vizita Irinei si a Claudiei a fost extrem de utila si pentru restul familiei, care a aflat nu numai despre hrana naturala ci si despre eventualul comportament mai ciudat care nu ar trebui sa ii mire sau sa ii ingrijoreze, el fiind datorat schimbarilor hormonale. Am invatat de la ea masajul sanului, mi-a deblocat canalele si mi-a aratat diferite modalitati de alaptare.
Al doilea moment esential a fost debutul unei mastite. Fiindca evolutia ei este extrem de rapida m-a ajutat sa nu ma panichez prea tare si sa fac lucrurile intr-o ordine anume si mai ales sa nu renunt la alaptat (caci am auzit ca exista si doctori care contraindica alaptarea).
Si sprijinul ei nu s-a oprit aici, sfaturile si indrumarile ei in diverse probleme conexe acestei noi vieti au venit de fiecare data cu aceeasi caldura si dorinta de a ajuta. Asta m-a emotionat si mi-a aratat ca in noianul de oameni placizi exista inca unii care nu si-au pierdut bucuria de a darui….
Multumesc Irina!
Luiza
Sunt foarte fericita ca am venit la cursul vostru si ca am vorbit cu tine imediat dupa nastere – asa micuta mea crina are parte de cel mai bun start, hranita cu laptele matern
m-au ajutat foarte mult sfaturile tale si au fost argumente forte in discutiile aprinse cu parintii mei care incercau sa ma forteze sa introduc lapte praf in alimentatia piticului… in opinia lor crina manca ‘prea des’ si ‘prea mult timp la o masa’, uda prea putin scutecele si i le schimb prea des … avea nevoie de mancare mai consistenta … nici mama, nici sora mea nu au avut lapte ‘consistent pentru bebe’ si deci e logic sa nu am nici eu…. sfaturi de la niste bunici care au crescut deja o nepotica pe LP
datorita cursului vostru si in special sfaturilor date de tine la telefon in prima noastra zi acasa am putut sa le explic faptul ca prima saptamana este ‘de adaptare’ pentru amandoua, ca ea nu stie sa suga, ca poate nici eu nu o tineam foarte bine (desi mereu verificam triada ureche-umar-sold) … ca nu exista lapte inconsistent, ca am nevoie de liniste ca sa secret oxitocina si serotonina … ca, in fond, eu vreau sa astept o saptamana ca sa vad daca intr-adevar piticul nu se hraneste bine;)
dupa inca 4 zile, lucrurile s-au reglat si lumea s-a mai linistit, iar pe 31 mai cand am fost la control, piticul avea deja la 13 zile de viata 3kg (nascuta cu 2,9) tegumente curate, iar dna neonatolog a laudat-o ca a crescut f mult si arata f bine
in concluzie, va multumesc amandurora pentru cursuri si in special irinei pentru sfaturile de inceput de viata al crinei

 >:d<

Dana

 

 
 

Sunt incantata ca am participat la cursurile derulate de tine si ca incerci prin implicarea pe mai multe planuri sa redai din nou frumusetea unui “sentiment” de mult uitat: nasterea.

Mult succes in tot ceea ce intreprinzi Irina,

Lavinia


Pfui, eu as fi murit fara tine. m-as fi dus cu capul. prea spunea toata lumea ca nu am lapte si ca infometez copilul. stiam ca n-are cum sa fie asa, dar mai aveam nevoie de cineva cu mine in lupta asta. de asemenea, alaptatul culcata, care mie nu mi-a iesit desi m-am chinuit nopti intregi, mi-a salvat nervii. si faptul ca puteam sa te sun oricand ma panicam, faptul ca imi raspundeai, ca erai atat de calma, ca imi explicai faptul ca e ok… n-as fi putut fara tine 🙂

Micky

 

 

Incep cu un sincer “multumesc Irina”.

Ma numesc Andreea si am 2 copii – o fetita, Catalina de aproape 4 anisori si un baietel, Radu, de 3 luni. Inainte de orice, Irina m-a atras prin naturaletea si calmul ei, ulterior am descoperit o profesionista in domeniu si un om dedicat drumului pe care a pornit. Eu am avut sansa de a o avea pe Irina alaturi de mine cand l-am nascut pe Radu (3.950 g, nastere naturala) , o experienta minunata. Ce a insemnat pentru mine prezenta Irinei in timpul travaliului? O prezenta foarte aproape de sufletul meu, nu o sa ii uit niciodata vocea calda si calma care imi soptea “ foarte bine, bravo”, Irina a vorbit cu asistentele si cu doctorul meu, militand pentru un travaliu cat mai activ, mi-a facut masaj, am dansat impreuna.  Dupa ce am nascut, a vorbit la neonatologie de foarte multe ori ca sa imi aduca cat mai repede bebelusul sa il pun la san. In cateva cuvinte, o prezenta familiara care m-a ajutat sa imi ascult propriul corp, sa il las sa isi urmeze cursul firesc, natural; m-a ajutat sa ma descurc in sistemul medical si mi-a daruit o experienta a nasterii minunata.

Dar totul nu s-a terminat aici, am ajuns acasa si in perioada de acomodare, cand sanii mei erau plini de ragade, plini de lapte, tari ca piatra si totusi nu curgea picatura de lapte din ei, cand Radu se agita la san si eu aveam febra 38,5 pe cine credeti ca am sunat?  Evident pe Irina, care dand dovada de acelasi calm mi-a spus ce sa fac. Si toate acestea in conditiile in care eu eram la a doua nastere si stiam cat de cat ce trebuie sa fac.

Multumesc Irina si sper ca la un moment dat sa pot sa fiu si eu alaturi de tine pe drumul vietii.

Andreea

Te pup

 

 

Buna, numele meu este Lavinia şi am o fetiţă superbă şi sănătoasă de două luni. Înainte de a naşte am participat la cursul Lamaze şi bine am făcut, pentru că m-a ajutat enorm. Luni bune, când eram însărcinată, nu mă gândeam prea mult la ce mă asteapta când va veni pe lume mititica. Pur şi simplu mă bucuram de statutul de graviduţă, dar mai spre sfârşitul sarcinii am început să conştientizez că viaţa mea şi a soţului se va schimba radical. Aveam o mie şi una de întrebări despre ce vom face când va veni bebeluşa acasă, când ne vom trezi doar noi trei şi nu vom şti cum să ne purtăm cu ea, când plânge de foame, sau că ar vrea puţină atenţie…După primele şedinţe de curs am început să mă mai relaxez şi să nu mai consider că nu ştiu absolut nimic despre creşterea unui copil, pentru că am plecat de acolo cu multe răspunsuri despre cum pui un scutec, cum se face băiţa, cum alăptezi  şi cumva am căpătat încredere în mine, pentru că am înţeles că multe lucruri se simt şi vin natural, ceea ce s-a şi întâmplat. Pentru graviduţele care vor să nască natural cursul este foarte util, pentru că sunt prezentate multe tehnici de relaxare în travaliu, dar la fel de util este şi pentru celelalte graviduţe, pentru că acest curs te pregăteşte pentru primele zile în care apare bebeluşul şi tendinţa de dezorientare a părinţilor este mare. Sunt fericită că nu am suferit de depresie după naştere şi mă gândesc că am sărit această etapă pentru că m-am simţit pregătită şi am avut încredere în instinctul de mămică. Vă sfătuiesc, în cazul în care urmaţi cursul, să luaţi notiţe pentru că sunt multe informaţii şi vă vor folosi cu siguranţă.

Lavinia

 

 

Am născut normal, fără epidurală, un băieţel de 3,480 g şi 53 cm. Travaliul a început undeva de dimineaţă, fără ca eu să-mi dau seama, abia pe la 14.00 au început contracţiile, suportabile atât timp cât stăteam în pat şi citeam din tabelul de la curs ca să vad în ce etapă a travaliului sunt :P. Eram singură acasă, Andrei era la serviciu si i-am spus să nu se grăbească, pentru că totul este în regulă; deşi contracţiile erau deja la 5 minute şi durau 1 minut, încă nu trecuse o oră de când începuseră. La 16.35 s-au rupt membranele, am mai făcut vreo 3 duşuri şi la 18.15 am ajuns la maternitate. Medicul ştia că vin (Andrei ajunsese înaintea mea acolo), m-a consultat şi mi-a spus că am dilataţie 3 şi că probabil în jur de 10-12 noaptea voi naşte. La sala de travaliu însă n-am stat decât o oră şi un sfert, pentru că bebe a vrut să vină mult mai repede decât s-a estimat iniţial. Naşterea a decurs foarte frumos din punctul meu de vedere, contracţiile le-am simţit ca pe nişte dureri foarte puternice de spate, ultima contracţie înainte să ajung pe masa de naştere a fost foarte puternică, iar după următoarele două contracţii pe masă şi după două împingeri, bebe a ieşit mândru şi frumos, cu faţa la mine, ca să-l văd singură ce este 🙂 Mi-a fost făcuta şi epiziotomie, pe care nu am simţit-o, n-am ştiut că s-a făcut până nu l-am văzut pe medic că se pregăteşte să mă coasă. La 20.25 deja vorbeam cu Andrei la telefon şi trimiteam mesaje 😛 […] Mulţumim din suflet Irina şi Claudia, ne-aţi ajutat enorm să ni se împlinească visul de a avea o naştere uşoară, frumoasă, de care îmi aduc aminte cu drag. Mi-ar fi plăcut ca una dintre voi să poată veni cu mine, dar cum condiţiile din Giuleşti nu au permis acest lucru, m-am gândit de fiecare dată la ceea ce ne spuneaţi la curs (i-am ameţit pe medici şi asistente de câte ori am vrut să merg la toaletă :)) şi zic eu ca am trecut cu bine peste toate.

Cristina

 

 

Bună Irina,
Pentru că tot suntem în săptămâna dedicată alăptării, mă gândeam să profit de ocazie  să-ţi mulţumesc din suflet că acum un an (cam pe vremea asta 🙂:) ), ne-ai salvat alăptarea (mie şi fetiţei mele), ne-ai dat încredere şi mi-ai salvat sufletul de o mare frustrare…
Te pomenesc mereu, la toate viitoarele mamici şi nu numai 🙂:) Probabil că ai parte de multe mame disperate, şi eu eram printre ele 🙂:) Febra laptelui, copil învăţat cu biberon din spital, eu speriată până la Dumnezeu, pompa stricată peste noapte de la atâta muls… 
Din partea noastra numai şi numai gânduri bune şi succes în ceea ce faci!
 
Raisa
 
Naşterea în sine a fost mult mai uşoară decât mă aşteptam, dar asta nu înseamnă ca nu am simţit nimic 🙂 […] Acum, după ce a trecut totul, concluziile pe care le-am tras sunt:
  • exerciţiile de respiraţie au fost de foarte mare ajutor; 
  • contracţiile foarte puternice au fost destul de puţine, poate numărate pe degetele de la mâini
  • nu există “reţeta” unui travaliu perfect. […]
  • şi nu în ultimul rând: sprijinul Claudiei a fost extraordinar. Şi eu şi Bogdan suntem mai mult decât convinşi că în absenţa ei experienţa ar fi fost destul de neplăcută. M-a ajutat să mă concentrez, să mă relaxez, să nu uit să respir şi m-a încurajat în permanenţă.

Acum, experienţa cu bebe! Am avut şi eu problemele mele cu alăptatul, în principal din cauza faptului că Mihaela era puţin mai leneşă şi adormea în loc să mănânce şi nu reuşeam mai deloc să o ţin trează. Evident, se agita foarte des că îi era foame. Cu ajutorul Ralucăi, am trecut şi peste perioada asta. Mi-a arătat poziţia corectă la sân, mi-a dat tips and tricks despre cum să o ţin trează sau cum să o hrănesc în cazul în care efectiv nu poate fi trezită.

Anca

 

 

             Irina, îţi mulţumesc mult pentru încurajări şi ajutor! Eu şi Ian avem o veste bună – de o săptămână mâncăm numai la sân! Dintr-o dată, ca prin minune s-a ataşat la sân şi în poziţia clasică pe care aveam eu impresia că o ura. Aşa că acum lucrurile sunt mai uşoare, parcă şi mai calme – ziua mâncăm cam la 2h, poate şi mai des, iar noaptea este o scumpete – doar de 2 ori. În general mănâncă cam10-15 minute şi adoarme de multe ori. Iar noaptea nu mai stau trează 2h – 40 de min biberon, adormit + pompat lapte. Parcă sunt şi eu mai odihnită şi mai calma. Plus că mă topesc când îl iau dimineaţa să îl pun la sân şi adoarme la mine în braţe până pe la vreo 8 🙂

Încă o dată – Mulţumesc mult de tot pentru ajutor! Şi felicitări pentru ceea ce faci pentru toate mămicile tale!

Cristina

 

 

Mulţumesc NaşteCumSimţi!!!

Am vrut iniţial să facem doar cursul de puericultură pentru cele 10 zile de concediu… dar ne-a plăcut aşa de mult că am continuat şi cu Lamaze. Chiar dacă asta a însemnat naveta Braşov-Bucureşti în 3 weekenduri. Datorită Irinei, Marianei şi Claudiei am dus sarcina fără frică sau temeri iar când mi s-a rupt apa şi mai târziu când au început contracţiile am fost foarte relaxată. Fetele au explicat foarte bine şi cu multă răbdare la ce trebuie să ne aşteptăm deci n-am fost luaţi prin surprindere. La întrebările stupide sau puerile la care alte asistente s-au uitat chiorâş sau ne-au luat peste picior, fetele au răspuns cu multă răbdare şi seriozitate. Am făcut planul de naştere asa cum ne-au învăţat fetele (şi care, apropos, mi l-au cerut o grămadă de prietene), l-am discutat cu doctorul care a fost foarte cooperant. Dimineaţa în care mi s-a rupt apa, Claudia era online, mi-a fost alături, m-a sfătuit şi m-a susţinut până am plecat la spital. Chiar dacă naşterea n-a fost aşa cum mi-aş fi dorit (n-am scăpat de cezariană, dar măcar a fost după 6 ore de travaliu în care am aplicat tehnicile predate de Claudia) şi chiar dacă Theo n-a stat burtică pe burtică în primele 2 ore (fiind sedată după operaţie), el a avut acces la sân şi la lăptic imediat ce mami s-a trezit, n-a primit glucoză sau formulă şi a stat cu mami aproape tot timpul. În timp ce restul mămicilor la sfârşitul spitalizării se plângeau că bebeluşii nu vor să sugă sau că plâng (după ce primiseră zilele respective formula şi/sau stătuseră la secţia de nou-născuţi), al meu sugea excelent, deja ne împrietenisem şi ştiam cum stă treaba cu alăptatul, schimbatul, mesele şi chiar şi cu băiţa.  Chiar şi după naştere, Claudia mi-a fost alături online şi mi-a răspuns la orice întrebare am avut legată de bebe. Încă o dată, mulţumesc Claudia şi mulţumesc NaşteCumSimţi! Mulţumim că existaţi! Cu mult drag, numai gânduri bune din Braşov:

Thekla, Milu si micul Theo. Şi… ţinem legătura!  🙂

 

 

            Am avut o sarcina foarte usoara si frumoasa, una dintre cele mai fericite perioade din viata mea. Am citit carti, m-am conversat cu mamici si viitoare mamici, am trait cu bucurie impreuna cu Dragos fiecare moment al sarcinii. Cu toate acestea, nu ne-am pus serios problema travaliului si a nasterii, pana in momentul in care am ajuns la cursul de Lamaze al Irinei. Ne-a ajutat fantastic si ne-au pregatit toate informatiile si toate discutiile de la curs. Ne-am pus probleme putin constientizate pana atunci, si am inceput sa realizam ce anume vrem.

Irina ne-a ajutat sa devenim oameni normali, viitori parinti in asteptarea unui eveniment natural, si nu potentiali pacienti in asteptarea actului medical :D.

Increderea pe care ne-a insuflat-o de la bun inceput ne-a facut sa ne dorim sa ne fie aproape in acest moment atat de important in viata noastra, nasterea copilasului nostru. Si din fericire, a fost alaturi de noi, cu toata dedicarea, atentia, calmul si increderea cu care m-a inconjurat in fiecare moment. Pot spune ca pe parcursul celor 8, aproape 9 ore de travaliu (dar si inainte de a ajunge la maternitate), Irina nu s-a dezlipit de mine decat ca sa sa-l mai linisteasca pe Dragos, si m-a linistit, m-a incurajat, mi-a facut masaj, m-a racorit, m-a sustinut si a fost acolo pentru mine, dandu-mi incredere ca pot. Si n-o sa uit cand am intrebat, exact pe ultima contractie din expulzie, ce se intampla, si Irina mi-a soptit in ureche: “Vine Vlad”. Si a venit, si este micul nostru miracol.

Iti multumim Irina ca ne-ai invatat ce-nseamna sa nasti cum simti.

Andreea & Vlad & Dragos